3 definiții pentru ștrăpățuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ștrăpățuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: ștrăpățui] (Mun) 1 Muncă. 2 Osteneală. 3 Alergătură (6). 4 Hărțuială (3).
ștrăpățuit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: ștrăpățui] (Mun; d. oameni) 1 Care este istovit Si: obosit, vlăguit. 2 Hărțuit2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștrăpățuit, -ă, adj. (reg.) obosit, istovit, vlăguit; hărțuit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștrăpățuit
ștrăpățuit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)