5 definiții pentru ștopoli

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștopoli vt [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 72 / V: (reg) ~ofali, ștromp~, ștrop~, ștufuli, ștupuli / Pzi: ~lesc / E: mg stoppol cf ger stopfen, stoppeln] 1 (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A cârpi (1). 2 (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A țese. 3 (Reg) A însăila. 4 (Reg; îf ștufuli) A tivi. 5 (Trs; îf ștofali) A repara.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștopolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștopolésc, 3 sg. ștopoléște; conj. prez. 3 sg. și pl. ștopoleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTOPOLÍ vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.

ștopoli vb. v. CÎRPI. COASE. PRINDE. ȚESE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștopolí, ștopolésc, vb. IV (reg.) 1. a cârpi; a țese. 2. a însăila. 3. (în forma: ștufuli) a tivi. 3. (în forma: ștofali) a repara.

Intrare: ștopoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștopoli
  • ștopolire
  • ștopolit
  • ștopolitu‑
  • ștopolind
  • ștopolindu‑
singular plural
  • ștopolește
  • ștopoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștopolesc
(să)
  • ștopolesc
  • ștopoleam
  • ștopolii
  • ștopolisem
a II-a (tu)
  • ștopolești
(să)
  • ștopolești
  • ștopoleai
  • ștopoliși
  • ștopoliseși
a III-a (el, ea)
  • ștopolește
(să)
  • ștopolească
  • ștopolea
  • ștopoli
  • ștopolise
plural I (noi)
  • ștopolim
(să)
  • ștopolim
  • ștopoleam
  • ștopolirăm
  • ștopoliserăm
  • ștopolisem
a II-a (voi)
  • ștopoliți
(să)
  • ștopoliți
  • ștopoleați
  • ștopolirăți
  • ștopoliserăți
  • ștopoliseți
a III-a (ei, ele)
  • ștopolesc
(să)
  • ștopolească
  • ștopoleau
  • ștopoli
  • ștopoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)