13 definiții pentru știutor

ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.

ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.

ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adj. (Învechit) Care știe, care cunoaște (ceva); care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. V. I 37. Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37. ◊ (Astăzi substantivat, în expr.) Știutor de carte = persoană care posedă cunoștințe elementare de citit, și de scris. Școala contribuie la înmulțirea numărului știutorilor de carte. L. ROM. 1953, nr. 4, 51. Procentul știutorilor de carte din Romînia. C. PETRESCU, A. 464.

știutór (ști-u-) adj. m., pl. știutóri; f. sg. și pl. știutoáre

știutór adj. m. (sil. ști-u-), pl. știutóri; f. sg. și pl. știutoáre

ȘTIUTÓR adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

ȘTIUTÓR adj., s. v. cunoscător.

ȘTIUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care știe; care cunoaște. ◊ ~ de carte persoană care știe să citească și să scrie. [Sil. ști-u-] /a ști + suf. ~tor

știutor m. cel ce știe, învățat: știutor de limbi.

știutór, -oáre adj. Care știe, învățat: știutor de limbĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

știutor adj., s. v. CUNOSCĂTOR.

știutor adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Intrare: știutor
știutor adjectiv
  • silabisire: ști-u-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular știutor știutorul știutoare știutoarea
plural știutori știutorii știutoare știutoarele
genitiv-dativ singular știutor știutorului știutoare știutoarei
plural știutori știutorilor știutoare știutoarelor
vocativ singular
plural

știutor

  • 1. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: neștiutor 2 exemple
    exemple
    • Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. V. I 37.
      surse: DLRLC
    • Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Școala contribuie la înmulțirea numărului știutorilor de carte. L. ROM. 1953, nr. 4, 51.
        surse: DLRLC
      • Procentul știutorilor de carte din Romînia. C. PETRESCU, A. 464.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ști + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98