2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știrire sf [At: SĂGHINESCU, V. 70 / Pl: ~ri / E: știri1] (Reg) 1 Inflamare a gâtului (din cauza răcelii). 2 Iritare a gâtului (din cauza unei mâncări picante, acre etc.). 3 Răgușire. 4 Dregerea glasului printr-o tuse ușoară.

știri1 vri [At: ȘEZ. II, 20 / V: (reg) șteri / Pzi: ~resc / E: ns cf știr3] (Mol; Trs) 1-2 (D. gât) A se inflama (din cauza răcelii). 3-4 (D. gât) A se irita (din cauza unei mâncări picante, acre etc.). 5-6 (D. oameni) A răguși. 7-8 (D. oameni) A se sforța să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse ușoară.

știri2 vt [At: L. ROM. 1961, nr. 1, 22 / Pzi: ~resc / E: știre] (Reg) A înștiința.

ȘTIRÍ, știresc, vb. IV. Refl. (Regional) A răguși. Și eu morăiam de mi s-o știrit gîtlejul. La TDRG. Copiii... se știresc în gît. ȘEZ. II 20.

ȘTIRÍ, știresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A răguși. – Comp. rus ščerit’.

A SE ȘTIRÍ pers. 3 se ~éște intranz. A i se înăspri laringele (în urma tusei, vorbirii cu voce tare, răcelii etc.). /cf. stir

știrésc v. tr. (rus. ščéritĭ, ceh. štĭeriti, štiriti, a rînji. V. oțărăsc). Est. Zgîriĭ căptușeala guriĭ saŭ a gîtuluĭ după o mîncare prea sărată saŭ ardeĭată după care n’aĭ băut apă saŭ după o răceală: mi s’a știrit gura. Tușesc hîrîit după un rachŭ prea tare saŭ un borș prea ferbinte: dădu de dușcă rachiu și-șĭ știri cu putere gîtu (Sadov. VR. 1911, 3, 332). V. strepezesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știrí1, știrésc, vb. IV (refl.) 1. (despre gâtlej) a se inflama, a se irita. 2. (despre oameni) a răguși. 3. (despre oameni) a se sforța să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse ușoară; a-și drege glasul.

știrí2, știrésc, vb. IV (reg.) a înștiința.

Intrare: știrire
știrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrire
  • știrirea
plural
  • știriri
  • știririle
genitiv-dativ singular
  • știriri
  • știririi
plural
  • știriri
  • știririlor
vocativ singular
plural
Intrare: știri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știri
  • știrire
  • știrit
  • știritu‑
  • știrind
  • știrindu‑
singular plural
  • știrește
  • știriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știresc
(să)
  • știresc
  • știream
  • știrii
  • știrisem
a II-a (tu)
  • știrești
(să)
  • știrești
  • știreai
  • știriși
  • știriseși
a III-a (el, ea)
  • știrește
(să)
  • știrească
  • știrea
  • știri
  • știrise
plural I (noi)
  • știrim
(să)
  • știrim
  • știream
  • știrirăm
  • știriserăm
  • știrisem
a II-a (voi)
  • știriți
(să)
  • știriți
  • știreați
  • știrirăți
  • știriserăți
  • știriseți
a III-a (ei, ele)
  • știresc
(să)
  • știrească
  • știreau
  • știri
  • știriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știri

etimologie: