opțiuni
error
V-am redirecționat automat de la știrbi-tură la știrbitură.
  • info

12 definiții pentru știrbitură

din care

Explicative DEX

ȘTIRBITURĂ, știrbituri, s. f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. Fig. Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + suf. -tură.

ȘTIRBITURĂ, știrbituri, s. f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. Fig. Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + suf. -tură.

știrbitură sf [At: LB / V: (îvp) ~băt~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: știrbi + -tură] 1 (La oameni și animale) Loc gol rezultat prin căderea unuia sau a mai multor dinți Si: (rar) știrbenie, (reg) știrbeală (1), (îrg) știrbină (1). 2 (Pop; dep) Om știrb (2). 3 Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită Si: (reg) ciumblitură, știrbeală, (îrg) știrbină (2). 4 (Pex; șfg) Trunchiere (2). 5 (Pex) Gaură (1). 6-7 (Fig) Știrbire (6-7). 8 (Îrg) Fragment de dinte rupt, rămas în gingie Si: (îrg) știrbină (3).

ȘTIRBITURĂ, știrbituri, s. f. 1. Loc gol în șirul de dinți, format prin căderea unuia sau a mai multor dinți. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă; ruptură, spărtură. Zidurile cu știrbituri adînci stau încă în picioare, semn al războiului care a stăruit aici. STANCU, U.R.S.S. 148.

ȘTIRBITURĂ ~i f. 1) Loc gol format în dantură prin căderea dinților. 2) Margine deformată a unui obiect (formata prin rupere, frângere, ciocnire etc.). /a știrbi + suf. ~tură

știrbitură f. 1. ceva știrbit, gaură de dinte; 2. împuținare: plătesc întreg și fără nicio știrbitură; 3. fig. om știrb, femeie știrbă.

știrbătură sf vz știrbitură

știrbătúră și știrbitúră f., pl. ĭ. Locu de unde lipsește un dinte. V. strungăreață.

Ortografice DOOM

știrbitură s. f., g.-d. art. știrbiturii; pl. știrbituri

știrbitură s. f., g.-d. art. știrbiturii; pl. știrbituri

știrbitură s. f., g.-d. art. știrbiturii; pl. știrbituri

Sinonime

ȘTIRBITURĂ s. 1. (rar) știrbenie, (înv. și reg.) știrbină, (reg.) știrbeală. (~ la dinți.) 2. ciobitură, ciocnitură, (înv. și reg.) știrbină, (reg.) ciumblitură, știrbeală. (~ a unui pahar.)

ȘTIRBITURĂ s. 1. (rar) știrbenie, (înv. și reg.) știrbină, (reg.) știrbeală. (~ la dinți.) 2. ciobitură, ciocnitură, (înv. și reg.) știrbină, (reg.) ciumblitură, știrbeală. (~ a unui pahar.)

Intrare: știrbitură
știrbitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbitură
  • știrbitura
plural
  • știrbituri
  • știrbiturile
genitiv-dativ singular
  • știrbituri
  • știrbiturii
plural
  • știrbituri
  • știrbiturilor
vocativ singular —
plural —
știrbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbătură
  • știrbătura
plural
  • știrbături
  • știrbăturile
genitiv-dativ singular
  • știrbături
  • știrbăturii
plural
  • știrbături
  • știrbăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

știrbitură, știrbiturisubstantiv feminin

  • 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: știrbenie
  • 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zidurile cu știrbituri adînci stau încă în picioare, semn al războiului care a stăruit aici. STANCU, U.R.S.S. 148. DLRLC
  • 3. figurat Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Știrbi + -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.