11 definiții pentru știoalnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol’na.

ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol’na.

știoalnă sf [At: ISER / V: (reg) ~lă, ~Imă, ~ol~, ștol~ / Pl: ~ne, ~iolni / E: mg stolna, ucr штольня cf ger Stollen] 1 (Trs; Ban; mai ales îf știolnă) Galerie în mină. 2 (Ban; Trs) Mină (de aur). 3 (Reg; îf știolnă) Lutărie. 4 (Reg) Bulboană. 5 (Reg) Baltă provenită din oprirea unei ape curgătoare de către un obstacol natural sau artificial ori din apa de ploaie adunată într-o adâncitură a solului. 6 (Trs) Teren mlăștinos. 7 (Mol; Trs) Fântână nepietruită. 8 (Mol) Copcă (în gheață). 9 (Reg; fig; îf știolnă) Deșert (31) (la cal).

ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Regional) Loc din albia unui rîu, unde apa e mai adîncă. Lipsea numai știoalna în care se scălda la Humulești. CĂLINESCU, I. C. 171. Se aruncă acolo unde e apa mai adîncă, bunăoară într-o bulboană sau știoalnă. MARIAN, INS. 58. Zvîrleam pietrele, pe rînd, în știoalna unde mă scăldam. CREANGĂ, A. 65. ♦ Baltă mocirloasă.

ȘTIOÁLNĂ ~e f. reg. 1) Băltoacă mocirloasă. 2) Loc mai adânc în albia unui râu sau a unui lac. [Sil. știoal-nă] /<ung. stolna, ucr. štolinja

ștĭoálnă, ștĭobî́lc, ștĭoldíc, ștĭólnă, V. șteo-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

știoálnă (reg.) (știoal-) s. f., g.-d. art. știoálnei; pl. știoálne

știoálnă s. f.(sil. știoal-), g.-d. art. știoálnei; pl. știoálne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIOÁLNĂ s. v. bulboacă, bulboană, copcă, galerie, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

știoalnă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. COPCĂ. GALERIE. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

știoálnă (-ne), s. f.1. Baltă, bulboană. – 2. Galerie de mină. – Var. știolnă. Germ. Stollen, prin intermediul mag. stolna, rut. štolnja (Drăganu, Dacor., III, 709).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știoálnă, știoálne, s.f. (reg.) 1. baltă mocirloasă. 2. bulboană; loc mai adânc în albia unui râu, bun de scăldat. 3. groapă cu apă; gropan. 4. galerie în mină. 5. mină (de aur). 6. (în forma: știolnă) lutărie. 7. teren mlăștinos. 8. fântână nepietruită. 9. copcă în gheață. 10. (în forma: știolnă) deșert (gol) la cal.

Intrare: știoalnă
știoalnă substantiv feminin
  • silabație: știoal-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știoalnă
  • știoalna
plural
  • știoalne
  • știoalnele
genitiv-dativ singular
  • știoalne
  • știoalnei
plural
  • știoalne
  • știoalnelor
vocativ singular
plural

știoalnă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lipsea numai știoalna în care se scălda la Humulești. CĂLINESCU, I. C. 171.
      surse: DLRLC
    • Se aruncă acolo unde e apa mai adîncă, bunăoară într-o bulboană sau știoalnă. MARIAN, INS. 58.
      surse: DLRLC
    • Zvîrleam pietrele, pe rînd, în știoalna unde mă scăldam. CREANGĂ, A. 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Baltă mocirloasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: