ȘTIINȚIFIC, -Ă, științifici, -ce, adj. Care aparține științei, privitor la știință; bazat pe principiile științei. [Pr.: ști-in-] – Din fr. scientifique (după știință).

științific, ~ă a [At: MAN. ÎNV. 187/18 / P: ști-i~ / V: (înv) scienti~, sțienti~^[1], ~ienci~, ~ienti~, ~ien~, ~iinci~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat scientificus, fr scientifique adaptat după știință] 1 Care aparține științei (32) Si: (înv) științelnic (1), (îvr) științesc (1), științial (1). 2 Bazat pe principiile științei (32) Si: (înv) științelnic (2), (îvr) științesc (2), științial (2). 3 Care are ca obiect cercetările dintr-unul sau din mai multe domenii ale științei (32) Si: (înv) științelnic (3), (îvr) științesc (3), științial (3). 4 Care desfășoară o activitate de cercetare într-un anumit domeniu sau în mai multe domenii ale științei (32) Si: (înv) științelnic (4), (îvr) științesc (4), științial (4). 5 (Iuz; îs) Socialism ~ Parte constitutivă a științei marxist-leniniste care studiază procesul trecerii omenirii de la societatea capitalistă la orânduirea comunistă, dezvăluie legile generale ale revoluției și ale construcției socialismului, legile generale ale dezvoltării orânduirii socialiste și ale trecerii la comunism, elaborează principiile politicii revoluționare a clasei muncitoare în lupta pentru desființarea capitalismului, pentru construirea socialismului și a comunismului.

ȘTIINȚIFIC, -Ă, științifici, -ce, adj. Care aparține științei, privitor la știință; bazat pe principiile științei. [Pr.: ști-in-] – Din fr. scientifique (după știință).

ȘTIINȚIFIC, -Ă, științifici, -e, adj. Care aparține științei, privitor la știință; care corespunde cerințelor științei, bazat pe principiile științei. Teoriile științifice se dezvoltă și se îmbunătățesc, datorită criticii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624. Nevasta, înfierbîntată, păru că nici nu bagă în samă această constatare științifică. SADOVEANU O. VIII 196.

ȘTIINȚIFIC, -Ă adj. De știință, referitor la știință, bazat pe principiile științei. [Pron. ști-in-. / < fr. scientifique, după știință].

ȘTIINȚIFIC, -Ă adj. referitor la știință, bazat pe principiile științei. (după fr. scientifique)

ȘTIINȚIFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de știință; propriu științei. [Sil. ști-in-] /<fr. scientifique, lat. scientificus

științific a. relativ la științe: a trata chestiuni științifice.

*științífic, -ă adj. (lat. scienti-ficus, d. scientia, știință, și facere, a face, și infl. de știință; fr. scientifique). De știință, al științeĭ: probleme științifice. Care are rigoarea științeĭ: demonstrațiune științifică. Adv. Conform științeĭ: a demonstra științific.

scientific, ~ă a vz științific

sțiențific^[1], ~ă a vz științific

știencific, ~ă a vz științific

știentific, ~ă a vz științific

știențific, ~ă a vz științific

știincific, ~ă a vz științific

științific (desp. ști-in-) adj. m., pl. științifici; f. științifică, pl. științifice

științific (ști-in-) adj. m., pl. științifici; f. științifică, pl. științifice

științific adj. m. (sil. ști-in-), pl. științifici; f. sg. științifică, pl. științifice

științific.

ȘTIINȚIFIC adj. 1. (înv.) științelnic, științesc. (Cercetare ~.) 2. exact, precis, riguros, strict. (O definire ~.)

ȘTIINȚIFIC adj. 1. (înv.) științelnic, științesc. (Cercetare ~.) 2. exact, precis, riguros, strict. (O definire ~.)

Științific ≠ neștiințific

comunism științific s. v. SOCIALISM ȘTIINȚIFIC.

ȘTIINȚIFIC, -Ă adj. (< fr. scientifique, după știință): în sintagmele cuvânt științific, limbaj științific, stil științific, termen științific, text științific și vocabular științific (v.).