3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERGĂTOÁRE, ștergători, s. f. 1. Bucată de covor sau împletitură de papură de care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. Ștergar. Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.

ȘTERGĂTOÁRE ștergătóri f. Bucată de țesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru șters picioarele. [G.-D. ștergătorii] /a șterge + suf. ~ătoare

ștergătoáre f., pl. orĭ. Lucru cu care ștergĭ (o petică) saŭ de care te ștergĭ de noroĭ orĭ de praf (o păturică, o răzuitoare la intrarea caseĭ). V. sarghie.

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură1, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.

ȘTERGĂTÓR2, -OÁRE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.

ȘTERGĂTÓR1, ștergătoare, s. n. 1. Ștergar; cîrpă de șters. 2. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 3. Aparat format dintr-una sau două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul.

ștergătór (de parbríz)-stropitoáre s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)

ȘTERGĂTÓR2 ștergătoáre n. 1) Bucată de pânză pentru șters praful. 2) Perie cilindrică specială pentru curățarea țevilor la armele de foc. 3) Dispozitiv format din două palete care șterg parbrizul unui vehicul pe timp de ploaie sau de ninsoare. /a șterge + suf. ~ător

ȘTERGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștergătoáre1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre

ștergătoáre2 (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri

ștergătoáre (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri

ștergătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre

ștergătór3/ștergătoáre3 (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoáre/ștergătóri

ștergătór2 (perie, aparat) s. n., pl. ștergătoáre

ștergătór / ștergătoáre (prosop, cârpă de șters) s. n. / s. f., pl. n. ștergătoáre / f. ștergătóri

ștergătór (pentru parbriz, pentru țeava tunului) s. n., pl. ștergătoáre

arată toate definițiile

Intrare: ștergătoare (obiect)
ștergătoare1 (obiect) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergătoare
  • ștergătoarea
plural
  • ștergători
  • ștergătorile
genitiv-dativ singular
  • ștergători
  • ștergătorii
plural
  • ștergători
  • ștergătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștergătoare (persoană)
ștergătoare2 (pers.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergătoare
  • ștergătoarea
plural
  • ștergătoare
  • ștergătoarele
genitiv-dativ singular
  • ștergătoare
  • ștergătoarei
plural
  • ștergătoare
  • ștergătoarelor
vocativ singular
  • ștergătoare
  • ștergătoareo
plural
  • ștergătoarelor
Intrare: ștergător (obiect)
ștergător1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergător
  • ștergătorul
  • ștergătoru‑
plural
  • ștergătoare
  • ștergătoarele
genitiv-dativ singular
  • ștergător
  • ștergătorului
plural
  • ștergătoare
  • ștergătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștergătoare (obiect)

  • 1. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: preș
  • exemple
    • Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șterge + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

ștergător, -oare (persoană) ștergătoare

etimologie:

  • Șterge + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

ștergător (obiect)

  • 1. Cârpă de șters.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prosop șervet ștergar
  • 2. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Șterge + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX