opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Instrument în formă de daltă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.

ștemuitor, ~oare [At: NOM. PROF. 22 / P: ~mu-i~ / V: (rar) st~ / Pl: ~i, ~oare / E: ștemui + -tor] 1 smf Muncitor care ștemuiește (1). 2 sn Unealtă de metal de forma unei dalte, folosită la ștemuire.

ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.

ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care face operația de ștemuire.

ȘTEMUITOR s. n. daltă cu vârful bont, folosită pentru ștemuire. (< ștemui + -tor)

ȘTEMUITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de ștemuire. [Sil. -mu-i-] /a ștemui + suf. ~tor

ȘTEMUITOR1 ~oare n. Unealtă în formă de daltă, folosită la ștemuire. [Sil. -mu-i-] /a ștemui + suf. ~tor

Ortografice DOOM

ștemuitor2 (persoană) (desp. -mu-i-) s. m., pl. ștemuitori

ștemuitor1 (instrument) (desp. -mu-i-) s. n., pl. ștemuitoare

ștemuitor1 (persoană) (-mu-i-) s. m., pl. ștemuitori

ștemuitor2 (instrument) (-mu-i-) s. n., pl. ștemuitoare

ștemuitor (persoană) s. m. (sil.-mu-i-), pl. ștemuitori

ștemuitor (instrument) s. n. (sil. -mu-i-), pl. ștemuitoare

Intrare: ștemuitor (persoană)
ștemuitor1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: ște-mu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștemuitor
  • ștemuitorul
  • ștemuitoru‑
plural
  • ștemuitori
  • ștemuitorii
genitiv-dativ singular
  • ștemuitor
  • ștemuitorului
plural
  • ștemuitori
  • ștemuitorilor
vocativ singular
  • ștemuitorule
  • ștemuitore
plural
  • ștemuitorilor
Intrare: ștemuitor (sculă)
ștemuitor2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ște-mu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștemuitor
  • ștemuitorul
  • ștemuitoru‑
plural
  • ștemuitoare
  • ștemuitoarele
genitiv-dativ singular
  • ștemuitor
  • ștemuitorului
plural
  • ștemuitoare
  • ștemuitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștemuitor, ștemuitorisubstantiv masculin
ștemuitoare, ștemuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor (muncitoare) care ștemuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Ștemui + -tor. DEX '09 DEX '98

ștemuitor, ștemuitoaresubstantiv neutru

  • 1. Instrument în formă de daltă cu care se efectuează ștemuirea. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Ștemui + -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.