8 definiții pentru ștemuitor (sculă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Instrument în formă de daltă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.
ștemuitor, ~oare [At: NOM. PROF. 22 / P: ~mu-i~ / V: (rar) st~ / Pl: ~i, ~oare / E: ștemui + -tor] 1 smf Muncitor care ștemuiește (1). 2 sn Unealtă de metal de forma unei dalte, folosită la ștemuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTEMUITOR s. n. daltă cu vârful bont, folosită pentru ștemuire. (< ștemui + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTEMUITOR1 ~oare n. Unealtă în formă de daltă, folosită la ștemuire. [Sil. -mu-i-] /a ștemui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștemuitor1 (instrument) (desp. -mu-i-) s. n., pl. ștemuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștemuitor2 (instrument) (-mu-i-) s. n., pl. ștemuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștemuitor (instrument) s. n. (sil. -mu-i-), pl. ștemuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ște-mu-i-tor
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștemuitor, ștemuitoaresubstantiv neutru
- 1. Instrument în formă de daltă cu care se efectuează ștemuirea. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- Ștemui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00