opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEMPLUIRE, ștempluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.

ștempluire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: ștemplui] (Îrg) Ștampilare.

ȘTEMPLUIRE, ștempluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.

ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ștempălui v vz ștemplui

ștemplui vt [At: NICHIFOR, P. 75/5 / V: (înv) ștempălui, (reg) ~păl~ / Pzi: ~esc / E: ger stempeln] (Îrg; c. i. documente, mărfuri etc.) A ștampila (1).

ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștempluire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ștempluirii; pl. ștempluiri

ștempluire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ștempluirii; pl. ștempluiri

ștempluire s. f., g.-d. art. ștempluirii; pl. ștempluiri

ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, 3 sg. ștempluiește, imperf. 1 ștempluiam; conj. prez. 1 sg. să ștempluiesc, 3 să ștempluiască

ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, imperf. 3 sg. ștempluia; conj. prez. 3 să ștempluiască

ștemplui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, imperf. 3 sg. ștempluia; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTEMPLUI vb. v. pecetlui, ștampila.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștempluire, ștempluiri, s.f. (reg.) 1. (înv.) ștampilare. 2. marcare (a arborilor).

ștemplui, ștempluiesc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.

ștemplui, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

Intrare: ștempluire
ștempluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștempluire
  • ștempluirea
plural
  • ștempluiri
  • ștempluirile
genitiv-dativ singular
  • ștempluiri
  • ștempluirii
plural
  • ștempluiri
  • ștempluirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ștemplui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștemplui
  • ștempluire
  • ștempluit
  • ștempluitu‑
  • ștempluind
  • ștempluindu‑
 singular plural
  • ștempluiește
  • ștempluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștempluiesc
 (să)
  • ștempluiesc
  • ștempluiam
  • ștempluii
  • ștempluisem
a II-a (tu)
  • ștempluiești
 (să)
  • ștempluiești
  • ștempluiai
  • ștempluiși
  • ștempluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștempluiește
 (să)
  • ștempluiască
  • ștempluia
  • ștemplui
  • ștempluise
plural I (noi)
  • ștempluim
 (să)
  • ștempluim
  • ștempluiam
  • ștempluirăm
  • ștempluiserăm
  • ștempluisem
a II-a (voi)
  • ștempluiți
 (să)
  • ștempluiți
  • ștempluiați
  • ștempluirăți
  • ștempluiserăți
  • ștempluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștempluiesc
 (să)
  • ștempluiască
  • ștempluiau
  • ștempluiră
  • ștempluiseră
ștempălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștempluire, ștempluirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ștemplui DEX '09 DEX '98

ștemplui, ștempluiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.