11 definiții pentru ștemplui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ștemplui vt [At: NICHIFOR, P. 75/5 / V: (înv) ștempălui, (reg) ~păl~ / Pzi: ~esc / E: ger stempeln] (Îrg; c. i. documente, mărfuri etc.) A ștampila (1).

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, 3 sg. ștempluiește, imperf. 1 ștempluiam; conj. prez. 1 sg. să ștempluiesc, 3 să ștempluiască

ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, imperf. 3 sg. ștempluia; conj. prez. 3 să ștempluiască

ștempluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTEMPLUÍ vb. v. pecetlui, ștampila.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștempluí, ștempluiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.

ștempluí, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

Intrare: ștemplui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștemplui
  • ștempluire
  • ștempluit
  • ștempluitu‑
  • ștempluind
  • ștempluindu‑
singular plural
  • ștempluiește
  • ștempluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiesc
  • ștempluiam
  • ștempluii
  • ștempluisem
a II-a (tu)
  • ștempluiești
(să)
  • ștempluiești
  • ștempluiai
  • ștempluiși
  • ștempluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștempluiește
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluia
  • ștemplui
  • ștempluise
plural I (noi)
  • ștempluim
(să)
  • ștempluim
  • ștempluiam
  • ștempluirăm
  • ștempluiserăm
  • ștempluisem
a II-a (voi)
  • ștempluiți
(să)
  • ștempluiți
  • ștempluiați
  • ștempluirăți
  • ștempluiserăți
  • ștempluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluiau
  • ștemplui
  • ștempluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștemplui, ștempluiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.