4 definiții pentru șteamăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șteamăt, ~ă [At: MAIOR, IST. 257/11 / V: (reg) așteamătă, schiamătă, st~, ~amă sf (Pl: ~mete) ~aot sn / Pl: ? / E: ns cf știmă2] 1 sf (Reg) Arătare (27). 2 sf (Reg) Ființă foarte slabă, epuizată (de boală). 3 sf (Trs; Ban) Rămășiță. 4 sf (Trs; Ban) Urmă. 5 sf (Trs; Ban) Țipenie. 6 sn (Olt; în legătură cu verbe de mișcare; îlav) Cu de-a ~u Pe furiș Si: tiptil. 1 sn (Trs; înv; îf șteamăt) Pretext. 8 sf (Trs; Mun; îe) A-și face ~ă A se preface că are treabă. 9 sf (Trs; Mun; îae) A-și face de lucru. 10 sn (Reg) Sunet. 11 sn (Reg; spc) Zgomot (ușor) făcut de vânători pentru a deruta vânatul. 12 sn (Reg; îlv) A face ~ A vesti.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTEÁMĂT s. v. motiv, pretext, scuză, sunet, zgomot.

șteamăt s. v. MOTIV. PRETEXT. SCUZĂ. SUNET. ZGOMOT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șteámăt s.n., s.f. (reg.) 1. rămășiță, urmă, țipenie. 2. (s.n.; în loc. adv.) cu de-a șteamătu = tiptil, pe furiș. 3. (s.n.; în forma: steamăt) pretext. 4. (s.n.; s.f.) sunet, zgomot; zgomot ușor făcut de vânători pentru a deruta vânatul. 5. (s.n.; în loc. vb.) a face șteamăt = a da de veste, a vesti. 6. (s.f.) arătare, vedenie, apariție; ființă foarte slabă, epuizată de boală, umbră. 7. (s.f.; în expr.) a face șteamătă = a se preface că are treabă; a-și face de lucru.

Intrare: șteamăt
șteamăt substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șteamăt
  • șteamătul
  • șteamătu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șteamăt
  • șteamătului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)