șteamăt s.n., s.f. (reg.) 1. rămășiță, urmă, țipenie. 2. (s.n.; în loc. adv.) cu de-a șteamătu = tiptil, pe furiș. 3. (s.n.; în forma: steamăt) pretext. 4. (s.n.; s.f.) sunet, zgomot; zgomot ușor făcut de vânători pentru a deruta vânatul. 5. (s.n.; în loc. vb.) a face șteamăt = a da de veste, a vesti. 6. (s.f.) arătare, vedenie, apariție; ființă foarte slabă, epuizată de boală, umbră. 7. (s.f.; în expr.) a face șteamătă = a se preface că are treabă; a-și face de lucru.