15 definiții pentru ștaif


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].

ștaif sn [At: SĂGHINESCU, V. 70 / Pl: "uri / E: ger Steif (leder, -leinen etc.)] 1 Bucată de piele, de carton etc. cu care se întărește partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. 2 (Reg) Carâmb (la cizmă). 3 Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. 4 (Pfm; îe) A se pune Ia ~ A se dichisi (2).

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. întăritură de piele care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcîiului. Țăpenii detestează cumplit ciobotele de tîrg... și se tem de ștaif, care se moaie... cînd e omăt. ȘEZ. IX 34. ♦ Pînză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le face să-și păstreze forma.

ȘTAIF s. n. 1. întăritură de piele, de carton la partea din spate a încălțămintei, în jurul călcâiului. 2. pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. (< germ. Steif/leder/)

ȘTAIF ~uri n. 1) Bucățică de piele cu care se întărește călcâiul la încălțăminte, pentru a nu se deforma. 2) Pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. /<germ. Steif[leder]

ștaĭf n., pl. urĭ (germ. steif-leder, pele țeapănă). Partea țeapănă care acopere călcîĭu la încălțăminte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTAIF s. (înv.) scoarță. (~ la încălțăminte.)

ȘTAIF s. (înv.) scoarță. (~ la încălțăminte.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ștáif (-furi), s. n.1. Întăritură interioară a călcîiului la pantofi. – 2. (Arg.) Guler. Germ. steif „bățos; apretat” (Tiktin).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ștaif s. n. sg. 1. eleganță. 2. prețiozitate. 3. pedanterie.

a avea ștaif expr. a fi distins / rafinat

Intrare: ștaif
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștaif
  • ștaiful
  • ștaifu‑
plural
  • ștaifuri
  • ștaifurile
genitiv-dativ singular
  • ștaif
  • ștaifului
plural
  • ștaifuri
  • ștaifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștaif

  • 1. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: scoarță attach_file un exemplu
    exemple
    • Țăpenii detestează cumplit ciobotele de tîrg... și se tem de ștaif, care se moaie... cînd e omăt. ȘEZ. IX 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: