3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpronțuit a [At: ARVINTE, TERM. 169 / Pl: ~e / E: șpronțui] (Reg; d. capetele buștenilor) Rotunjit cu toporul.

șpronțui vt [At: ARVINTE, TERM. 78 / V: (reg) sp~, ~răn~ / Pzi: ~esc / E: șpronț + -ui] (Buc; Mar; c. i. bușteni) A șpronța (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPRONȚUÍT s. olărit. (~ unui buștean.)

ȘPRONȚUIT s. (SILV.) olărit. (~ unui buștean.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ȘPRONȚUÍT, -Ă, șpronțuiți, -te, adj. v. ȘPRONȚUI. – [DAR]

șpronțuí, șpronțuiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.

Intrare: șpronțuit (adj.)
șpronțuit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpronțuit
  • șpronțuitul
  • șpronțuitu‑
  • șpronțui
  • șpronțuita
plural
  • șpronțuiți
  • șpronțuiții
  • șpronțuite
  • șpronțuitele
genitiv-dativ singular
  • șpronțuit
  • șpronțuitului
  • șpronțuite
  • șpronțuitei
plural
  • șpronțuiți
  • șpronțuiților
  • șpronțuite
  • șpronțuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpronțuit (s.n.; -uri)
șpronțuit (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpronțuit
  • șpronțuitul
  • șpronțuitu‑
plural
  • șpronțuituri
  • șpronțuiturile
genitiv-dativ singular
  • șpronțuit
  • șpronțuitului
plural
  • șpronțuituri
  • șpronțuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpronțui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpronțui
  • șpronțuire
  • șpronțuit
  • șpronțuitu‑
  • șpronțuind
  • șpronțuindu‑
singular plural
  • șpronțuiește
  • șpronțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpronțuiesc
(să)
  • șpronțuiesc
  • șpronțuiam
  • șpronțuii
  • șpronțuisem
a II-a (tu)
  • șpronțuiești
(să)
  • șpronțuiești
  • șpronțuiai
  • șpronțuiși
  • șpronțuiseși
a III-a (el, ea)
  • șpronțuiește
(să)
  • șpronțuiască
  • șpronțuia
  • șpronțui
  • șpronțuise
plural I (noi)
  • șpronțuim
(să)
  • șpronțuim
  • șpronțuiam
  • șpronțuirăm
  • șpronțuiserăm
  • șpronțuisem
a II-a (voi)
  • șpronțuiți
(să)
  • șpronțuiți
  • șpronțuiați
  • șpronțuirăți
  • șpronțuiserăți
  • șpronțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpronțuiesc
(să)
  • șpronțuiască
  • șpronțuiau
  • șpronțui
  • șpronțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)