O definiție pentru șpronțuit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șpronțuit a [At: ARVINTE, TERM. 169 / Pl: ~e / E: șpronțui] (Reg; d. capetele buștenilor) Rotunjit cu toporul.
Intrare: șpronțuit (adj.)
șpronțuit (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)