3 definiții pentru șpronțuit (s.n.; -uri)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șpronțuit a [At: ARVINTE, TERM. 169 / Pl: ~e / E: șpronțui] (Reg; d. capetele buștenilor) Rotunjit cu toporul.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘPRONȚUIT s. olărit. (~ unui buștean.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘPRONȚUIT s. (SILV.) olărit. (~ unui buștean.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: șpronțuit (s.n.; -uri)
șpronțuit (s.n.; -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)