10 definiții pentru șpring spring


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring.

ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring.

șpring sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: eg spring] (Mrn) Parâmă folosită pentru a ancora o navă.

ȘPRING s.n. (Mar.) Parâmă pentru legarea navei, dată de la proră înapoi sau de la pupă înainte. [Var. spring. / < engl. spring].

ȘPRING s. n. parâmă pentru ancorarea navei. (< engl. spring)

SPRING s.n. (Mar.) Parâmă de legare sau de manevrare dată din bordul unei nave, oblic față de axa sa longitudinală la o baba, sau alt mijloc de amarare de pe chei. [Var. șpring. / < engl. spring].

SPRING s. n. parâmă de legare sau de manevrare, dată din bordul unei nave, oblic față de axul său longitudinal, la o baba sau alt mijloc de amarare de pe chei. (< engl. spring)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șpring s. n., pl. șprínguri

șpring s. n., pl. șprínguri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șpring, șpringuri s. n. (intl.) furt comis prin folosirea cheilor potrivite.

Intrare: șpring
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpring
  • șpringul
  • șpringu‑
plural
  • șpringuri
  • șpringurile
genitiv-dativ singular
  • șpring
  • șpringului
plural
  • șpringuri
  • șpringurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spring
  • springul
  • springu‑
plural
  • springuri
  • springurile
genitiv-dativ singular
  • spring
  • springului
plural
  • springuri
  • springurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șpring spring

  • 1. marină Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: