9 definiții pentru șperaclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken.

ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal (de forma unui cui cu vârful puțin întors) care servește la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt. – Din germ. Sperrhaken.

ȘPERÁCLU s.n. Un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken].

ȘPERÁCLU s. n. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. (după germ. Sperrhaken)

ȘPERÁCLU ~e n. Instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii. /<germ. Sperrhaken


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle

șperáclu s. n. (sil. -clu), art. șperáclul; pl. șperácle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPERÁCLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)

ȘPERACLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)

Intrare: șperaclu
șperaclu substantiv neutru
  • silabație: șpe-ra-clu
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șperaclu
  • șperaclul
  • șperaclu‑
plural
  • șperacle
  • șperaclele
genitiv-dativ singular
  • șperaclu
  • șperaclului
plural
  • șperacle
  • șperaclelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șperaclu

  • 1. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: paspartu

etimologie: