9 definiții pentru șperțar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

șperțar, ~ă smf [At: IORDAN, STIL. 373 / Pl: ~i, ~e / E: șperț + -ar] (Fam) Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț (1) Vz (fam) șpagagiu.

ȘPERȚÁR, șperțari, s. m. Persoană care primește în mod obișnuit șperț, pentru a face servicii ilegale.

ȘPERȚÁR ~i m. pop. Persoană care ia sau care dă șperț; ciubucar. /șperț + suf. ~ar

șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șperțár (fam.) s. m., pl. șperțári

șperțár s. m., pl. șperțári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPERȚÁR s. (fam. și peior.) ciubucar.

*ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

Intrare: șperțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șperțar
  • șperțarul
  • șperțaru‑
plural
  • șperțari
  • șperțarii
genitiv-dativ singular
  • șperțar
  • șperțarului
plural
  • șperțari
  • șperțarilor
vocativ singular
  • șperțarule
  • șperțare
plural
  • șperțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șperțar, -ă șperțară

  • 1. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciubucar (unealtă)

etimologie:

  • Șperț + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98