14 definiții pentru șperț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.

șperț sn [At: IORDAN, STIL. 373 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Sperrzeug „mănunchi de șperacle”] (Fam) 1 Recompensă ilicită (în bani sau în daruri) dată cuiva sau pretinsă de cineva în schimbul unui serviciu (necinstit și ilegal) Vz (fam) șpagă1 (1-2). 2-3 Șperțuială (1-2).

ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.

ȘPERȚ, șperțuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva în schimbul unui serviciu neonest și ilegal; mită. S-au dus toți soldații... toți soldații... de la care luase șperț, pe care-i bătuse, îi suduise... îi trîntise prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 396. Totul era în regulă cu iscălitură și pecete adevărată, cu șperțul achitat dinainte, cu proptele pe care nu putea să le urnească nimeni. PAS, Z. II 173.

ȘPERȚ s. n. bacșis, mită (< germ. Spervzeng)

ȘPERȚ ~uri n. pop. Sumă în bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva în schimbul unui serviciu. (ilegal); mită. /<germ. Sperrzeug

șperț n., pl. urĭ (probabil germ. introdus de Jidanĭ după războĭu mondial. Îl aŭ și Bulgariĭ). Iron. Mită, șpagă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șperț (fam.) s. n., pl. șperțuri

șperț (fam.) s. n., pl. șperțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘPERȚ s. mită, (înv.) mituială, mîzdă, rușfet, sfănțuială, (arg.) șpagă. (A lua ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: șperț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpe
  • șperțul
  • șperțu‑
plural
  • șperțuri
  • șperțurile
genitiv-dativ singular
  • șpe
  • șperțului
plural
  • șperțuri
  • șperțurilor
vocativ singular
plural
sperț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpe, șperțurisubstantiv neutru

  • 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote S-au dus toți soldații... toți soldații... de la care luase șperț, pe care-i bătuse, îi suduise... îi trîntise prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
    • format_quote Totul era în regulă cu iscălitură și pecete adevărată, cu șperțul achitat dinainte, cu proptele pe care nu putea să le urnească nimeni. PAS, Z. II 173. DLRLC
  • 2. Șperțuială. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șperțuială
etimologie:
  • limba germană Sperrzeug „mănunchi de șperacle” DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.