12 definiții pentru șperț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șperț sn [At: IORDAN, STIL. 373 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Sperrzeug „mănunchi de șperacle”] (Fam) 1 Recompensă ilicită (în bani sau în daruri) dată cuiva sau pretinsă de cineva în schimbul unui serviciu (necinstit și ilegal) Vz (fam) șpagă1 (1-2). 2-3 Șperțuială (1-2).

ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.

ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.

ȘPERȚ, șperțuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva în schimbul unui serviciu neonest și ilegal; mită. S-au dus toți soldații... toți soldații... de la care luase șperț, pe care-i bătuse, îi suduise... îi trîntise prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 396. Totul era în regulă cu iscălitură și pecete adevărată, cu șperțul achitat dinainte, cu proptele pe care nu putea să le urnească nimeni. PAS, Z. II 173.

ȘPERȚ s. n. bacșis, mită (< germ. Spervzeng)

ȘPERȚ ~uri n. pop. Sumă în bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva în schimbul unui serviciu. (ilegal); mită. /<germ. Sperrzeug

șperț n., pl. urĭ (probabil germ. introdus de Jidanĭ după războĭu mondial. Îl aŭ și Bulgariĭ). Iron. Mită, șpagă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri

șperț s. n., pl. șpérțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPERȚ s. mită, (înv.) mituială, mîzdă, rușfet, sfănțuială, (arg.) șpagă. (A lua ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șperț, șperțuri s. n. mită

Intrare: șperț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpe
  • șperțul
  • șperțu‑
plural
  • șperțuri
  • șperțurile
genitiv-dativ singular
  • șpe
  • șperțului
plural
  • șperțuri
  • șperțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șperț

  • 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: bacșiș mituială mită 2 exemple
    exemple
    • S-au dus toți soldații... toți soldații... de la care luase șperț, pe care-i bătuse, îi suduise... îi trîntise prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 396.
      surse: DLRLC
    • Totul era în regulă cu iscălitură și pecete adevărată, cu șperțul achitat dinainte, cu proptele pe care nu putea să le urnească nimeni. PAS, Z. II 173.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • limba germană Sperrzeug „mănunchi de șperacle”
    surse: DEX '09 DEX '98