opțiuni
  • info

3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPĂLTUÍT s. n. Șpăltuire. – V. șpăltui.

ȘPĂLTUÍT s. n. Șpăltuire. – V. șpăltui.

șpăltuit sn [At: DM / V: ~Ițu~ / Pl: ~uri / E: șpăltui] (Tăb) Șpăltuire.

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.

spăltui v vz șpăltui

șpăltui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: sp~, ~Ițui / Pzi: ~esc / E: ger spalten] (Tăb;i. piei) A supune șpăltuirii.

șpălțui v vz șpăltui

șpălțuit sn vz șpăltuit

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. Mașină de șpăltuit.

A ȘPĂLTUÍ ~iésc tranz. (piei) A despica în grosime în procesul prelucrării. /<germ. spalten

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șpăltuit s. n.

șpăltuit s. n.

șpăltuít s. n.

șpăltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, 3 sg. șpăltuiește, imperf. 1 șpăltuiam; conj. prez. 1 sg. să șpăltuiesc, 3 să șpăltuiască

șpăltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, imperf. 3 sg. șpăltuia; conj. prez. 3 să șpăltuiască

șpăltuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăltuiáscă

Intrare: șpăltuit (part.)
șpăltuit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpăltuit
  • șpăltuitul
  • șpăltuitu‑
  • șpăltuită
  • șpăltuita
plural
  • șpăltuiți
  • șpăltuiții
  • șpăltuite
  • șpăltuitele
genitiv-dativ singular
  • șpăltuit
  • șpăltuitului
  • șpăltuite
  • șpăltuitei
plural
  • șpăltuiți
  • șpăltuiților
  • șpăltuite
  • șpăltuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șpăltuit (s.n.)
șpăltuit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpăltuit
  • șpăltuitul
  • șpăltuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șpăltuit
  • șpăltuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
șpălțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șpăltui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpăltui
  • șpăltuire
  • șpăltuit
  • șpăltuitu‑
  • șpăltuind
  • șpăltuindu‑
 singular plural
  • șpăltuiește
  • șpăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpăltuiesc
 (să)
  • șpăltuiesc
  • șpăltuiam
  • șpăltuii
  • șpăltuisem
a II-a (tu)
  • șpăltuiești
 (să)
  • șpăltuiești
  • șpăltuiai
  • șpăltuiși
  • șpăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • șpăltuiește
 (să)
  • șpăltuiască
  • șpăltuia
  • șpăltui
  • șpăltuise
plural I (noi)
  • șpăltuim
 (să)
  • șpăltuim
  • șpăltuiam
  • șpăltuirăm
  • șpăltuiserăm
  • șpăltuisem
a II-a (voi)
  • șpăltuiți
 (să)
  • șpăltuiți
  • șpăltuiați
  • șpăltuirăți
  • șpăltuiserăți
  • șpăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpăltuiesc
 (să)
  • șpăltuiască
  • șpăltuiau
  • șpăltuiră
  • șpăltuiseră
spăltui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șpălțui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpăltuitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi șpăltui DEX '09 DEX '98

șpăltui, șpăltuiescverb

  • 1. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mașină de șpăltuit. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.