opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui.

ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui.

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.

șpăclui vt [At: DM / Pzi: ~țesc / E: șpaclu + -ui] (C. i. tencuieli sau tâmplăria unei construcții) A netezi (prin răzuire sau prin aplicarea unui strat subțire de ipsos, chit etc.) cu ajutorul șpaclului.

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica pe tencuiala interioară a unei construcții un strat subțire de ipsos, cu ajutorul unui șpaclu.

A ȘPĂCLUÍ ~iésc tranz. (pereți, tavane etc). A acoperi cu șpăcluială. /șpaclu + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șpăclui (a ~) (desp. șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiesc, 3 sg. șpăcluiește, imperf. 1 șpăcluiam; conj. prez. 1 sg. să șpăcluiesc, 3 să șpăcluiască

șpăclui (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiesc, imperf. 3 sg. șpăcluia; conj. prez. 3 să șpăcluiască

șpăcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăcluiáscă

șpăclui

Intrare: șpăcluit
șpăcluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpăcluit
  • șpăcluitul
  • șpăcluitu‑
  • șpăcluită
  • șpăcluita
plural
  • șpăcluiți
  • șpăcluiții
  • șpăcluite
  • șpăcluitele
genitiv-dativ singular
  • șpăcluit
  • șpăcluitului
  • șpăcluite
  • șpăcluitei
plural
  • șpăcluiți
  • șpăcluiților
  • șpăcluite
  • șpăcluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șpăclui
  • silabație: șpă-clu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpăclui
  • șpăcluire
  • șpăcluit
  • șpăcluitu‑
  • șpăcluind
  • șpăcluindu‑
 singular plural
  • șpăcluiește
  • șpăcluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpăcluiesc
 (să)
  • șpăcluiesc
  • șpăcluiam
  • șpăcluii
  • șpăcluisem
a II-a (tu)
  • șpăcluiești
 (să)
  • șpăcluiești
  • șpăcluiai
  • șpăcluiși
  • șpăcluiseși
a III-a (el, ea)
  • șpăcluiește
 (să)
  • șpăcluiască
  • șpăcluia
  • șpăclui
  • șpăcluise
plural I (noi)
  • șpăcluim
 (să)
  • șpăcluim
  • șpăcluiam
  • șpăcluirăm
  • șpăcluiserăm
  • șpăcluisem
a II-a (voi)
  • șpăcluiți
 (să)
  • șpăcluiți
  • șpăcluiați
  • șpăcluirăți
  • șpăcluiserăți
  • șpăcluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpăcluiesc
 (să)
  • șpăcluiască
  • șpăcluiau
  • șpăcluiră
  • șpăcluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpăcluit, șpăcluităadjectiv

etimologie:
  • vezi șpăclui DEX '09 DEX '98

șpăclui, șpăcluiescverb

  • 1. A aplica cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: netezi răzui
etimologie:
  • Șpaclu + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.