20 de definiții pentru șovar șuvar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVÁR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvár s. m.] – Din ucr. šuvar, sb. ševar.

șovar [At: GCR I, 355/29 / V: (reg) ~văr, șuv~ sn, ~văr, șuhar s, șuvăr s, șuvară sf / Pl: ~uri sn / E: ucr шувар, srb sevar] 1 sm (Bot; pop) Papură1 (Typha angustifolia). 2 sm (Bot; pop) Papură1 (Typha latifolia). 3 sm (Bot; pop) Trestie (Phragmites communis). 4 sm (Bot; pop) Pipirig (Scirpus palustris). 5 sm (Bot; pop) Rogoz (Carex silvatica). 6 sm (Bot; pop) Rogoz (Carex pilosa). 7 sm (Pop) Plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe țepoase, în formă de măciucă (Sparganium ramosum). 8 sm (Pop; șîc -de-munte) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina subțire și dreaptă, cu frunze înguste și flori mici, verzi sau nuanțate cu violet, care crește prin fânețe și locuri umede (Poa trivialis). 9 sm (Bot; pop) Trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios). 10 sm (Bot; pop) Capul-șarpelui Echium rubrum). 11 sm (Bot; Trs) Varga-ciobanului (Dipsacus silvester). 12 sm (Bot; Trs; îf șuvar) Stânjenel (Iris germanica). 13 sm (Bot; reg) Iarbă-albastră (Molima coerulea). 14 sm (Pop; șîc ~-mare sau tăios) Plantă erbacee de pe marginea lacurilor și a mlaștinilor, de culoare verde-cenușie, cu tulpina înaltă până la 2 m, cu frunze lungi și flori roșcate în formă de spic Si: (reg) șovăreață (Cladium mariscus). 15 sm (Bot; reg; îc) ~var-sălbatic Crin-galben (Hemerocallis fulva). 16 sn (Ban; Trs) Fân cu mult rogoz Si: (reg) șovarcă (1). 17 sn (Trs) Loc unde crește șovar (1-15). 18 sn (Mol) Loc unde a ars o pădure și pe care crește șovar (1-15).

ȘOVÁR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvár s. m.] – Din ucr. šuvar, scr. ševar.

ȘOVÁR s. n. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructele ca o măciucă (Sparganium ramosum); capul-ariciului; b) papură; c) rogoz. În mijlocul cîmpiilar, se ridicau cîteva stîni de șovar, pustii în lumina moartă. SADOVEANU, O. I 151. Popa bătu apoi patru stîlpi la capătul casei, doi meu înalți, doi mai scurți, alcătui trei pereți de nuiele, făcu acoperiș de șovar și grajdul fu gata. SLAVICI, O. I 65. Trestia și șovarul sînt scumpe în Bărăgan. ODOBESCU, S. III 18. 2. Fin cu mult rogoz. Cînd [fînul] are mult rogoz... se numește țîf, șovar. PAMFILE, A. R. 149.

ȘOVÁR m. 1) Plantă acvatică, cu frunze înguste plutitoare și cu fructe în formă de măciucă. 2) Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă și cu frunze liniare, din care se confecționează diferite obiecte (rogojini, coșuri etc.); papură. 3) Plantă erbacee, cu tulpină înaltă, cu frunze liniare, lungi, care crește prin locuri umede; rogoz. /<ucr. šuvar

șovar n. 1. un fel de trestie subțire cu care se acopere casele la țară; 2. Tr. papură. [Rut. ȘUVAR].

șovár m. ca plantă și n. ca material (rut. šúvar, pol. szuwar, sîrb. ševar, trestie, stuf; [ung. savar, o plantă chenopodiacee]). Vest. Papură cu frunza maĭ îngustă: casă învelită cu șovar. – Pe aĭurea = „buzdugan” (altă plantă).

ȘUVÁR s. m. v. șovar.

ȘUVÁR, șuvari, s. m. (În compusul șuvar-de-munte) Plantă erbacee din familia g’ramineelor, cu tulpina dreaptă și cu flori mici, verzi-violete; crește prin finețe și este folosită ca nutreț (Poa trivialis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVÁR s. v. buzdugan, papură.

ȘOVÁR s. (BOT.) 1. (Carex silvatica și pilosa) rogoz. 2. șovar-de-munte (Poa trivialis) = (reg.) firuță, fân.

ȘOVAR s. (BOT.) 1. (Carex silvatica și pilosa) rogoz. 2. șovar-de-munte (Poa trivialis) = (reg.) firuță, fîn.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șovár (-ri), s. m. – Rogoz (Typha angustifolia). – Var. șuvar. Sl., cf. sb., cr. ševar, rut. šuvar, pol. szuvara (Cihac, II, 392; Conev 45), mag. savar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șovár, s.m. – v. șuvar („specie de măr”).

șovár, -i, s.m. – v. șuvar.

șúvar, (șovar), s.m. – (bot.) 1. Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru (Poa trivialis); „iarbă rea, iarbă ca ovăzu” (Papahagi, 1925); „iarbă slabă, fără suc” (Bud, 1908): „În grădina cu șugar / Să-mi petrec lumea cu-amar” (Papahagi, 1925: 208). 2. Loc șuvar = locus arundinosus (Bud, 1908). 3. Specie de măr pietros, fără suc, care se coace toamna târziu; mere de iarnă, mere bătrânești. – Cf. șovar (< ucr. šuvar, Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

șúvar, (șovar), s.m. – (bot.) 1. Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru (Poa trivialis); „iarbă rea, iarbă ca ovăzu” (Papahagi 1925); „iarbă slabă, fără suc” (Bud 1908): „În grădina cu șugar / Să-mi petrec lumea cu-amar” (Papahagi 1925: 208). 2. Loc șuvar „locus arundinosus” (Bud 1908). 3. Specie de măr pietros, fără suc, care se coace toamna târziu; mere de iarnă, mere bătrânești. – Din ucr. suvar (DEX).

Intrare: șovar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovar
  • șovarul
  • șovaru‑
plural
  • șovari
  • șovarii
genitiv-dativ singular
  • șovar
  • șovarului
plural
  • șovari
  • șovarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvar
  • șuvarul
  • șuvaru‑
plural
  • șuvari
  • șuvarii
genitiv-dativ singular
  • șuvar
  • șuvarului
plural
  • șuvari
  • șuvarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovar Carex șuvar

  • 1. Nume dat mai multor plante:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • În mijlocul cîmpiilor, se ridicau cîteva stîni de șovar, pustii în lumina moartă. SADOVEANU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • Popa bătu apoi patru stîlpi la capătul casei, doi mai înalți, doi mai scurți, alcătui trei pereți de nuiele, făcu acoperiș de șovar și grajdul fu gata. SLAVICI, O. I 65.
      surse: DLRLC
    • Trestia și șovarul sînt scumpe în Bărăgan. ODOBESCU, S. III 18.
      surse: DLRLC
    • 1.1. plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: capul-ariciului
    • 1.2. plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis).
      surse: DEX '09 sinonime: șuvar-de-munte
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. rogoz
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Fân cu mult rogoz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd [fânul] are mult rogoz... se numește țîf, șovar. PAMFILE, A. R. 149.
      surse: DLRLC

etimologie: