2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șovâlcăit2, ~ă [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) ~câit / Pl: ~iți, ~e / E: șovâlcăi] (Reg) 1-4 smf, a (Adesea dep) Șchiop (1-4). 5-6 a, av Șchiopătat (2-3).

șovâlcăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) ~câit / Pl: ~uri / E: șovâlcăi] (Reg) 1 Șchiopătare. 2 Fâlfâire (3).

ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A șchiopăta. – Șovâlc + suf. -ăi.

ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A șchiopăta. – Șovâlc + suf. -ăi.

șovâlcăi vi [At: CREANGĂ, P. 94 / V: (reg) ~câi / Pzi: ~vâlcăi, ~esc / E: șovâlc + -ăi] 1 (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1). 2 (Olt; d. obiecte) A se clătina. 3 (Reg; îf șovâlcâi) A se legăna în vânt Si: a fâlfâi (2).

ȘOVÎLCÎÍ, șovîlcîi, vb. IV. Intranz. A șchiopăta, a șontîcăi. A dat-o pe sama ciocîrlanului, care îndată a și pornit șovîlcîind. CREANGĂ, P. 94.

A ȘOVÂLCĂÍ șovâlcăiésc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) din cauza infirmității unui picior; a șontâcăi; a șchiopăta. /șovâlc + suf. ~ăi

șovălcăí v. Mold. a merge din greu, a șchiopăta (CR.).

șovî́lcăĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. șovîlc. V. șolcăĭ, șovăĭesc). Nord. Șontîcăĭ, fac șovîlc-șovîlc în mers.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șovâlcăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 șovấlcăie, imperf. 3 sg. șovâlcăiá; conj. prez. 3 să șovấlcăie

șovâlcăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șovâlcăi/șovâlcăiésc, imperf. 3 sg. șovâlcăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVÂLCĂÍT adj. v. șchiop, șchiopătat.

ȘOVÂLCĂÍT s. v. șchiopătare.

ȘOVÂLCĂÍ vb. v. șchiopăta.

șovîlcăit adj. v. ȘCHIOP. ȘCHIOPĂTAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șovâlcăí, șovâlcăi, vb. IV (reg. și fam.) 1. a șchiopăta, a merge greu. 2. (despre obiecte) a se clătina; a sta să se răstoarne. 3. (în forma: șovâlcâi) a se legăna în vânt; a fâlfâi.

Intrare: șovâlcăit
șovâlcăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovâlcăit
  • șovâlcăitul
  • șovâlcăitu‑
  • șovâlcăi
  • șovâlcăita
plural
  • șovâlcăiți
  • șovâlcăiții
  • șovâlcăite
  • șovâlcăitele
genitiv-dativ singular
  • șovâlcăit
  • șovâlcăitului
  • șovâlcăite
  • șovâlcăitei
plural
  • șovâlcăiți
  • șovâlcăiților
  • șovâlcăite
  • șovâlcăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șovâlcăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovâlcăi
  • șovâlcăire
  • șovâlcăit
  • șovâlcăitu‑
  • șovâlcăind
  • șovâlcăindu‑
singular plural
  • șovâlcăie
  • șovâlcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovâlcăi
(să)
  • șovâlcăi
  • șovâlcăiam
  • șovâlcăii
  • șovâlcăisem
a II-a (tu)
  • șovâlcăi
(să)
  • șovâlcăi
  • șovâlcăiai
  • șovâlcăiși
  • șovâlcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovâlcăie
(să)
  • șovâlcăie
  • șovâlcăia
  • șovâlcăi
  • șovâlcăise
plural I (noi)
  • șovâlcăim
(să)
  • șovâlcăim
  • șovâlcăiam
  • șovâlcăirăm
  • șovâlcăiserăm
  • șovâlcăisem
a II-a (voi)
  • șovâlcăiți
(să)
  • șovâlcăiți
  • șovâlcăiați
  • șovâlcăirăți
  • șovâlcăiserăți
  • șovâlcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovâlcăie
(să)
  • șovâlcăie
  • șovâlcăiau
  • șovâlcăi
  • șovâlcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovâlcâi
  • șovâlcâire
  • șovâlcâit
  • șovâlcâitu‑
  • șovâlcâind
  • șovâlcâindu‑
singular plural
  • șovâlcâie
  • șovâlcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovâlcâi
(să)
  • șovâlcâi
  • șovâlcâiam
  • șovâlcâii
  • șovâlcâisem
a II-a (tu)
  • șovâlcâi
(să)
  • șovâlcâi
  • șovâlcâiai
  • șovâlcâiși
  • șovâlcâiseși
a III-a (el, ea)
  • șovâlcâie
(să)
  • șovâlcâie
  • șovâlcâia
  • șovâlcâi
  • șovâlcâise
plural I (noi)
  • șovâlcâim
(să)
  • șovâlcâim
  • șovâlcâiam
  • șovâlcâirăm
  • șovâlcâiserăm
  • șovâlcâisem
a II-a (voi)
  • șovâlcâiți
(să)
  • șovâlcâiți
  • șovâlcâiați
  • șovâlcâirăți
  • șovâlcâiserăți
  • șovâlcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovâlcâie
(să)
  • șovâlcâie
  • șovâlcâiau
  • șovâlcâi
  • șovâlcâiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovâlcăi
  • șovâlcăire
  • șovâlcăit
  • șovâlcăitu‑
  • șovâlcăind
  • șovâlcăindu‑
singular plural
  • șovâlcăiește
  • șovâlcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovâlcăiesc
(să)
  • șovâlcăiesc
  • șovâlcăiam
  • șovâlcăii
  • șovâlcăisem
a II-a (tu)
  • șovâlcăiești
(să)
  • șovâlcăiești
  • șovâlcăiai
  • șovâlcăiși
  • șovâlcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovâlcăiește
(să)
  • șovâlcăiască
  • șovâlcăia
  • șovâlcăi
  • șovâlcăise
plural I (noi)
  • șovâlcăim
(să)
  • șovâlcăim
  • șovâlcăiam
  • șovâlcăirăm
  • șovâlcăiserăm
  • șovâlcăisem
a II-a (voi)
  • șovâlcăiți
(să)
  • șovâlcăiți
  • șovâlcăiați
  • șovâlcăirăți
  • șovâlcăiserăți
  • șovâlcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovâlcăiesc
(să)
  • șovâlcăiască
  • șovâlcăiau
  • șovâlcăi
  • șovâlcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovâlcăi șovâlcâi

etimologie:

  • Șovâlc + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98