7 definiții pentru șoptitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit2. – Șopti + suf. -tor.

ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit2. – Șopti + suf. -tor.

șoptitor, ~oare [At: ANTIM, P. 29 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: șopti + - tor] 1-2 smf, a (Persoană) care șoptește (1) Si: (rar) șopotind. 3 a (Rar) Șoptit2 (1). 4 smf (Înv) Clevetitor (5). 5 smf (Înv) Denunțător (3).

ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre persoane) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (cLespre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit. Ascultă la graiul lor înțelept și șoptitor. EMINESCU, N. 47. ◊ Fig. Vino-ncet pe-aici, iubită!... Soarele-ți răsare-n față, Haid’ acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. COȘBUC, P. I 165. Era pe-atunci cînd somnul suspinele alină, Iar frunza șoptitoare în vînturi tremura. BOLINTINEANU, O. 6.

ȘOPTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care șoptește; care vorbește în șoaptă. /a șopti + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoptitór adj. m., pl. șoptitóri; f. sg. și pl. șoptitoáre

șoptitór adj. m., pl. șoptitóri; f. sg. și pl. șoptitoáre

Intrare: șoptitor
șoptitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoptitor
  • șoptitorul
  • șoptitoru‑
  • șoptitoare
  • șoptitoarea
plural
  • șoptitori
  • șoptitorii
  • șoptitoare
  • șoptitoarele
genitiv-dativ singular
  • șoptitor
  • șoptitorului
  • șoptitoare
  • șoptitoarei
plural
  • șoptitori
  • șoptitorilor
  • șoptitoare
  • șoptitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoptitor

  • 1. adesea figurat (Despre oameni) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) șoptit (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încet (adj.) șoptit (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ascultă la graiul lor înțelept și șoptitor. EMINESCU, N. 47.
      surse: DLRLC
    • figurat Vino-ncet pe-aici, iubită!... Soarele-ți răsare-n față, Haid’ acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. COȘBUC, P. I 165.
      surse: DLRLC
    • figurat Era pe-atunci cînd somnul suspinele alină, Iar frunza șoptitoare în vînturi tremura. BOLINTINEANU, O. 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șopti + sufix -tor.
    surse: DEX '98