5 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șop2 sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ger Schupp] (Reg; rar) 1 (Zlg) Urs-spălător (Procyon lotor). 2 Blană (prelucrată) de șop2 (1).

șop4 s [At: H II, 283 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Boală a vitelor nedefinită mai îndeaproape.

șop3 sn [At: (a. 1796) IORGA, S. D. XII, 120 / Pl: ~uri / E: săs šōp, ger Schopf] 1-3 (Reg) Șopron (1-3). 4 (Reg; prc) Podul șurii1 (1), în care se păstrează fânul Si: (reg) șopeacă, șopeci. 5 (Olt) Umbrar.

ȘOP, șopuri, s. n. (Regional) Șopron. Mergînd pe la șop, N-am aflat fîn nici un strop. MARIAN, NA. 203. D-alei, moș călugăraș, Calu sub șop să-l băgăm Și fîn și ovăz să-i dăm. ȘEZ. XII 69.

ȘOP, șopuri, s. n. (Reg.) Șopron. – Germ. Schoppen.

2) șop n., pl. urĭ (germ. schoppen, șopron. V. șopron). Trans. Olt. Șopron saŭ alt fel de adăpost, chear un umbrar: șura, casa și șopu (VR. 2, 13), supt un șop de frunză (GrN. 35).

1) șop m. (pol. szop, germ. schupp). Rar. Un fel de mamifer american care trăĭește pe malu apelor și are obiceĭ să moaĭe alimentele în apă în ainte de a le mînca (prócyon lotor): pĭeĭ de șop. – Fr. raton.

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Numai repetat) Onomatopee care redă șoptitul cuiva. Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.

ȘÓPA interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în șoaptă). /Onomat.

șópa-șópa interj. care arată șoapta: ĭa culcați-vă, măĭ, și nu maĭ tot șopa-șopa la capu meŭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șopa-șopa/șopa, șopa/șopa, șopa, șopa interj,

șópa-șópa (șópa, șópa) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șop (-puri), s. n. – Șopron, adăpost. Germ. Schoppen (Cihac, II, 392). În Trans. și Olt. Var. șopru (probabil formație regresivă, pornind de la pl. șopruri cu r propagat), Mold. șopreț, Trans. șopruț, Trans. de S. șopran, și în forma sa acceptată în general șopron (probabil din pl. de la forma anterioară, șoprane, cu asimilația șoproane). Din rom. provine rut. šopra (Miklosich, Wander., 19).

șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma șopa-șopa, uneori și șopîc(-șopîc).Der. șopăi (var. șopoi, șopocăi, șopăcăi), vb. (a șușoti); șopăit (var. șopocăit), s. n. (șușotit); șopăială (var. șopîcăială), s. f. (șușotit); șopîrcăi, vb. (Mold., a fraieri, a linguși); șopîrcăială, s. f. (lingușeală); șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu sl. šiputati, slov. šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din rom.; șopot, s. n. (susur, murmur), mr. șoput „șiroi”, megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52), bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor), var. de la cuvîntul anterior; șopti, vb. (a șușoti, a murmura), var. de la șopoti care se întilnește cu sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”, sb. šaptati „a șușoti”, rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal; șopteală, s. f. (șușoteală); șoptit, s. n. (murmur); șoptitor, adj. (murmurător); șoroboti, vb. (Mold., a șușoti), de la șopoti, cu r infix (după Scriban, legat de rus. šorošiti „a gîfîi”); șoroboteală, s. f. (șușotit).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șop1, șopi, s.m. (reg.) 1. urs spălător. 2. blană de urs spălător prelucrată.

șop3 s.n. (reg.) numele unei boli a vitelor.

șop2, șopuri, s.n. (reg.) 1. șopron. 2. podul șurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘOP subst. (umbrar) și subst. *șopă cf. alb. šapi „șopîrlă” (Enc). 1. Șopa b. (Ard) 2. + -tea: Șoptea b. (16 B I 107, II 37); – s. loc. istorică.

Intrare: Șop
nume propriu (I3)
  • Șop
Intrare: șop
șop
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șop (șopron)
șop1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șop
  • șopul
  • șopu‑
plural
  • șopuri
  • șopurile
genitiv-dativ singular
  • șop
  • șopului
plural
  • șopuri
  • șopurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șop (urs)
șop2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șop
  • șopul
  • șopu‑
plural
  • șopi
  • șopii
genitiv-dativ singular
  • șop
  • șopului
plural
  • șopi
  • șopilor
vocativ singular
plural
Intrare: șopa-șopa
șopa-șopa interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șopa-șopa
șopa interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șopa
șop3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • șop
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șop, șopurisubstantiv neutru

  • 1. regional Umbrar, șopron. DLRLC DLRM
    • format_quote Mergînd pe la șop, N-am aflat fîn nici un strop. MARIAN, NA. 203. DLRLC
    • format_quote D-alei, moș călugăraș, Calu sub șop să-l băgăm Și fîn și ovăz să-i dăm. ȘEZ. XII 69. DLRLC
etimologie:

șopa-șopainterjecție

  • 1. repetat Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.