21 de definiții pentru șomoiog șomoiag șumuiag șumuiac șumuiog (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc.; șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Cantitate mică de paie, de fîn, de cîlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi și folosite pentru a șterge sau a freca un obiect, pentru a aprinde focul etc. O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. ◊ Fig. Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. – Variante: șomoiág (I. BOTEZ, ȘC. 21), șumuiág (SEVASTOS, N. 50), șumuiác (SADOVEANU, O. VIII 204), șumuióg (PAMFILE, A. R. 204) s. n.

ȘOMOIÓG ~ioáge n. pop. Cantitate de plante (paie, fân etc.) luate în mână la întâmplare cu un anumit scop (pentru a șterge sau a spăla ceva, pentru a aprinde focul etc.); mănunchi. [Sil. -mo-iog] /cf. ung. csomó

șomoĭóg (vest, sud), șumuĭóg (Mold. sud), sumuĭác și -ĭág (nord) n., pl. ĭóge, ĭece, ĭege (cp. cu ung. csomólék, șomoĭog). Mănuchĭ de paĭe cu care se șterg caiĭ de sudoare și de colb. Munt. Spălător, cîrpă de frecat și de spălat oalele de bucătărie. Mototol. – Și moșoĭog (sud). V. feleșteoc.

moșoiag sn vz șomoiog

moșoioc sn vz șomoiog

ȘOMOIÁG s. n. v. șomoiog.

ȘUMUIÁC s. n. v. șomoiog.

ȘUMUIÁG s. n. v. șomoiog.

ȘUMUIÓG s. n. v. șomoiog.

șomoiag n. mănunchiu de paie cu care se freacă caii nădușiți. [Cf. ung. SZÓMA, paie].

șumuĭác, -ág, -ĭóg, V. șomoĭog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șomoióg s. n., pl. șomoioáge

șomoióg s. n., pl. șomoioáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOMOIÓG s. v. buchet, mănunchi.

ȘOMOIÓG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)

șomoiog s. v. BUCHET. MĂNUNCHI.

ȘOMOIOG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șomoiág (-iégi), s. m.1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var.Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli).

arată toate definițiile

Intrare: șomoiog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomoiog
  • șomoiogul
  • șomoiogu‑
plural
  • șomoioage
  • șomoioagele
genitiv-dativ singular
  • șomoiog
  • șomoiogului
plural
  • șomoioage
  • șomoioagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N19)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomoiag
  • șomoiagul
  • șomoiagu‑
plural
  • șomoiege
  • șomoiegele
genitiv-dativ singular
  • șomoiag
  • șomoiagului
plural
  • șomoiege
  • șomoiegelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N19)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumuiag
  • șumuiagul
  • șumuiagu‑
plural
  • șumuiege
  • șumuiegele
genitiv-dativ singular
  • șumuiag
  • șumuiagului
plural
  • șumuiege
  • șumuiegelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N19)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumuiac
  • șumuiacul
  • șumuiacu‑
plural
  • șumuiece
  • șumuiecele
genitiv-dativ singular
  • șumuiac
  • șumuiacului
plural
  • șumuiece
  • șumuiecelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumuiog
  • șumuiogul
  • șumuiogu‑
plural
  • șumuioage
  • șumuioagele
genitiv-dativ singular
  • șumuiog
  • șumuiogului
plural
  • șumuioage
  • șumuioagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șomoiog șomoiag șumuiag șumuiac șumuiog

  • 1. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buchet fumuiag mănunchi șomoltoc diminutive: șomoiogel 3 exemple
    exemple
    • O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52.
      surse: DLRLC
    • Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53.
      surse: DLRLC
    • figurat Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Smoc (de păr sau de lână).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: smoc

etimologie: