2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOIM, șoimi, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, de mărime variată, agere și puternice, cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte, care se hrănesc cu pradă vie, mai ales cu păsări (Falco). 2. Epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț; șoiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoiman (3). 4. Copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie 1989. – Din magh. sólyom.

ȘOIM, șoimi, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, de mărime variată, agere și puternice, cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte, care se hrănesc cu pradă vie, mai ales cu păsări (Falco). 2. Epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț; șoiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoiman (3). 4. Copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie 1989. – Din magh. sólyom.

șoim sm [At: BIBLIA (1688), 1371/7 / V: (înv) ~ium (A: nct) / Pl: ~i / E: mg sólyom] 1 (Șîc ~-călător,~-migrator) Pasăre din familia falconidelor, răpitoare, de zi, de mărime variată, ageră și puternică, cu ciocul scurt și curbat, cu capul și cu gâtul negru, cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală alburie cu numeroase dungi transversale, care se hrănește cu pradă vie, mai ales cu păsări (Falco peregrinus). 2 (Șîc ~-de-dumbravă, ~-dunărean, ~-sacru, ~ul-sfrânciogilor) Șoim (1) de culoare brună-cenușie, cu marginea penelor ruginie (Falco cherrug). 3 (Șîc ~-de-vară, ~ul-ciocârlanilor, ~ul-ciocârliilor, ~ul-rândunelelor) Șoim (2) care se hrănește mai ales cu rândunele Si: erete (Falco subbuteo). 4 (Șîc ~ de- iarnă, ~ pitic) Șoim (1) cu capul și gâtul cenușiu-albăstrui cu dungi negre și cu partea ventrală galben-roșcată cu pete brune Si: erete-de-iarnă (Falco columbarius aesalon). 5 (Orn; îc) ~-bâtlănos Gaie-neagră (Milvus migrans). 6 (Pop; fig; șîs ~ de munte) Bărbat curajos, viteaz Si: (pop) șoiman (11). 7 (Pop; fig; și îas) Bărbat mândru Si: (pop) șoiman (12). 8 (Pop; fig; îs) ~ de codru Haiduc (7). 9 (Pop; fig) Cal sprinten și aprig Si: (pop) șoiman (13). 10 (Mtp; art.) Vânt considerat ca forță supranaturală. 11 (Iuz) Preșcolar sau elev în clasele primare care facea parte din organizația Șoimii Patriei până în decembrie 1989.

ȘOIM, șoimi, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, agere, puternice, care se hrănesc cu păsări (una din specii, care vînează păsări din zbor, era odinioară dresată și folosită la vînătoare (Falco). În albastrul de mătase al cerului sprijinit pe culmi, șoimii rotesc calm, cu aripile nemișcate. C. PETRESCU, S. 226. Șoimul... se vede foarte adeseori figurină nu numai în colinde și balade, ci și-n celelalte specii de cîntece poporane, ca o imagine vie de vitejie. MARIAN, O. I 117. Chema șoimii și ogarii Și pleca la vînătoare. PĂSCULESCU, L. P. 20. 2. Fig. Om viteaz, curajos, mîndru, semeț. Iar sub salce-un căpitan, Șoimul ager de Vulcan. ALECSANDRI, P. P. 135. 3. Fig. (Mai ales în poezia populară) Cal sprinten, aprig, plin de foc. Șoimul vesel necheza, Zborul iute-și repezea... Și-ntr-o clipă ajungea La cortul lui Crîm Hogea. ALECSANDRI, P. P. 113.

ȘOIM ~i m. 1) Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu cioc scurt și încovoiat, cu gheare curbate și ascuțite și cu coadă lungă în formă de furcă, care se hrănește numai cu pradă vie. 2) fig. Bărbat viteaz și semeț. 3) fig. Cal sprinten și aprig. /<ung. sólyom

șoim m. 1. pasăre răpitoare de mărimea unei găini (Falco peregrinus): șoimul e foarte îndrăzneț și repede la sbor (el servă ca imagine de vitejie și de repegiune); șoimii se dresau în evul-mediu pentru vânatul păsărilor și ajunseră astfel la preț: în tractatul lui Bogdan cu Selim din 1511 se stipulează, afară de suma de bani, 24 șoimi; 2. fig. cal viteaz: cu al meu șoim albit de spume AL. [Ung. SOLYOM].

șoím m. (ung. sólyom, șoĭm. Cp. și cu turc. [d. pers.] šahin, ngr. sainis, șoĭm). O pasăre răpitoare diurnă (falco peregrinus) foarte ageră și îndrăzneață, de mărimea unuĭ cocoș. (În evu mediŭ îl învățaŭ să prindă alte păsărĭ și să le aducă la stăpîn. Sultanu Selim I, pin tratatu de la 1511, cere luĭ Bogdan, pe lîngă 4000 de galbenĭ, și 24 de șoĭmĭ). Fig. Epitet unuĭ soldat viteaz saŭ unuĭ cal ager: șoĭmiĭ de la Războĭenĭ. V. vultur, caĭe, coroĭ, erete, ulĭ, vindireŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOIMUL CIOCÂRLÍILOR s. v. erete.

ȘOIMUL RÂNDUNÉLELOR s. v. erete.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șóim (-mi), s. m. – Pasăre răpitoare (Falco laniarius, F. peregrinus). Mag. sóly(o)m (Cihac, II, 528; Tiktin; Gáldi, Dict., 97). Nu este probabilă der. din per. šahin, cf. șah (Lokotsch 1764). – Der. șoiman, s. m. (șoim; viteaz); șoimană, s. f. (drăgaică, duh rău); șoimăni, vb. (a ciomăgi, a bate); șoimar, s. m. (crescător de șoimi, vînător cu ajutorul șoimilor); șoimesc, adj. (de șoim); șoimește, adv. (ca un șoim; rapid); șoimoaică (var. șoimoaie), s. f. (femela șoimului).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ȘOIM însoțitor de bord cu sarcini speciale privind asigurarea securității zborului în caz de piraterie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘOIM subst. 1. – (17 B II 289). 2. Șoima b. (Ard II 139). 3. Șoim/ul, Stanciu 146T (Ț-Rom 266); – cel Bătrîn (17 A II 238);. -ești, -eni ss. 4. Șoimar, Stănilă (Glos) < n. agentis; -i s; -ești s. (Dm).

PIATRA ȘOIMULUI, com. în jud. Neamț, situată în depr. Cracău-Bistrița, pe dr. râului Bistrița; 8.601 loc. (2003). Centru de ceramică populară (Poieni). Până la 1 ian. 1965, satul și com. P.Ș. s-au numit Calu. Biserica de lemn Sf. Ioan Teologul (1791-1792), în satul P.Ș.

Intrare: Șoim
Șoim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șoim
Intrare: șoim
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoim
  • șoimul
  • șoimu‑
plural
  • șoimi
  • șoimii
genitiv-dativ singular
  • șoim
  • șoimului
plural
  • șoimi
  • șoimilor
vocativ singular
  • șoimule
  • șoime
plural
  • șoimilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoim, șoimisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, de mărime variată, agere și puternice, cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte, care se hrănesc cu pradă vie, mai ales cu păsări (Falco). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: șoimuleț
    • format_quote În albastrul de mătase al cerului sprijinit pe culmi, șoimii rotesc calm, cu aripile nemișcate. C. PETRESCU, S. 226. DLRLC
    • format_quote Șoimul... se vede foarte adeseori figurină nu numai în colinde și balade, ci și-n celelalte specii de cîntece poporane, ca o imagine vie de vitejie. MARIAN, O. I 117. DLRLC
    • format_quote Chema șoimii și ogarii Și pleca la vînătoare. PĂSCULESCU, L. P. 20. DLRLC
  • 2. Epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț; șoiman (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șoiman
    • format_quote Iar sub salce-un căpitan, Șoimul ager de Vulcan. ALECSANDRI, P. P. 135. DLRLC
  • 3. popular Cal sprinten, aprig; șoiman (3.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șoiman diminutive: șoimuleț
    • format_quote Șoimul vesel necheza, Zborul iute-și repezea... Și-ntr-o clipă ajungea La cortul lui Crîm Hogea. ALECSANDRI, P. P. 113. DLRLC
  • 4. Copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie 1989. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.