ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată din marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.

șnit sn [At: JAHRESBER. VII, 87 / V: (reg) ~iț / Pl: ~uri / E: ger Schnitt] 1 (Înv) Pahar pentru bere cu capacitatea (de aproximativ) un sfert de litru. 2 (Înv) Cantitate de bere corespunzătoare unui șnit (1). 3 Marginea liberă a tălpii la încălțăminte, în afara liniei de îmbinare dintre fețe și talpă. 4 (Pgr) Suprafață formată pe marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru. 5-6 (Teh) Ștanță (1-2). 7 (Buc) Bucată scurtă tăiată dintr-un buștean. 8 (Reg) Partea putredă dintr-un buștean.

ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.

ȘNIT s.n. (Poligr.) 1. Suprafață formată pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (Tehn.) Stanță. 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. Jumătate dintr-o halbă de bere. [< germ. Schnitt].

ȘNIT s. n. 1. (poligr.) suprafață pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (tehn.) stanță. 3. marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. jumătate dintr-o halbă de bere. (< germ. Schnitt)

șnit n. pahar mic de bere, cam o jumătate de halbă. [Termen introdus de chelnerii austriaci].

*șnit n., pl. urĭ (germ. schnitt, tăĭetură, șnit). Rar. Jumătate de pahar de bere, un pahar nu prea plin. V. halbă, țap, regală.

șniț sn vz șnit

șnit s. n., pl. șnituri

șnit s. n., pl. șnituri

șnit s. n., pl. șnituri

ȘNIT s. v. ștanță.

șnit s. v. ȘTANȚĂ.

șnit (-turi), s. n. – La berărie, jumătatea recipientului numit halbă. Germ. Schnitt (Candrea).