12 definiții pentru șnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată din marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.

șnit sn [At: JAHRESBER. VII, 87 / V: (reg) ~iț / Pl: ~uri / E: ger Schnitt] 1 (Înv) Pahar pentru bere cu capacitatea (de aproximativ) un sfert de litru. 2 (Înv) Cantitate de bere corespunzătoare unui șnit (1). 3 Marginea liberă a tălpii la încălțăminte, în afara liniei de îmbinare dintre fețe și talpă. 4 (Pgr) Suprafață formată pe marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru. 5-6 (Teh) Ștanță (1-2). 7 (Buc) Bucată scurtă tăiată dintr-un buștean. 8 (Reg) Partea putredă dintr-un buștean.

ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.

ȘNIT s.n. (Poligr.) 1. Suprafață formată pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (Tehn.) Stanță. 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. Jumătate dintr-o halbă de bere. [< germ. Schnitt].

ȘNIT s. n. 1. (poligr.) suprafață pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (tehn.) stanță. 3. marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. jumătate dintr-o halbă de bere. (< germ. Schnitt)

șnit n. pahar mic de bere, cam o jumătate de halbă. [Termen introdus de chelnerii austriaci].

*șnit n., pl. urĭ (germ. schnitt, tăĭetură, șnit). Rar. Jumătate de pahar de bere, un pahar nu prea plin. V. halbă, țap, regală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șnit (-turi), s. n. – La berărie, jumătatea recipientului numit halbă. Germ. Schnitt (Candrea).

Intrare: șnit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnit
  • șnitul
  • șnitu‑
plural
  • șnituri
  • șniturile
genitiv-dativ singular
  • șnit
  • șnitului
plural
  • șnituri
  • șniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șnit

  • 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DN
  • 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Jumătate dintr-o halbă de bere.
    surse: DN

etimologie: