13 definiții pentru șnițel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Carne tăiată în felii subțiri, bătute cu ciocanul și prăjite în tigaie (de obicei după ce au fost trecute succesiv prin făină, ou bătut și pesmet). Atunci, poate că ai să mănînci șnițel. CAMIL PETRESCU, T. II 67.

ȘNÍȚEL s.n. Carne de vițel, de porc, de miel etc. tăiată în felii subțiri, muiată în făină, în ou și în pesmet și prăjită în grăsime. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schnitzel].

ȘNÍȚEL s. n. felie subțire de carne muiată în făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. (< germ. Schnitzel)

ȘNÍȚEL ~e n. Preparat culinar pregătit dintr-o bucată subțire de carne, bătută cu un ciocan special, muiată succesiv în ou și pesmet și prăjită (în grăsime). /<germ. Schnitzel

șnițel n. bucată de carne prăjită în pesmeți: să ne ceară șnițel și supă AL. [Nemț. SCHNITZEL].

*șnițel n., pl. e (germ. schnitzel). Friptură prăjită în pesmet pisat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șníțel s. m., pl. șníțele

șníțel s. n., pl. șníțele


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șnițél (-le), s. n. – Un tip de escalop. Germ. Schnitzel (Borcea 209).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit

Intrare: șnițel
șnițel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnițel
  • șnițelul
  • șnițelu‑
plural
  • șnițele
  • șnițelele
genitiv-dativ singular
  • șnițel
  • șnițelului
plural
  • șnițele
  • șnițelelor
vocativ singular
plural
șnițel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnițel
  • șnițelul
  • șnițelu‑
plural
  • șnițeluri
  • șnițelurile
genitiv-dativ singular
  • șnițel
  • șnițelului
plural
  • șnițeluri
  • șnițelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șnițel

  • 1. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Atunci, poate că ai să mănînci șnițel. CAMIL PETRESCU, T. II 67.
      surse: DLRLC

etimologie: