10 definiții pentru șiștor sistor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec.

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec.

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Regional) 1. Par ascuțit care se pune în vîrful caselor țărănești; bold (5). 2. Fiecare dintre cei șapte drugi de lemn, prinși la capete în tîrcoalele prisnelului morii. – Variantă: (1) sistór (PAMFILE, I. C. 422) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri

șiștór s. m., pl. șiștóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIȘTÓR s. (TEHN.) (prin Mold. și Transilv.) spiță. (~ la prâsnelul morii.)

ȘIȘTOR s. (TEHN.) (prin Mold. și Transilv.) spiță. (~ la prîsnelul morii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șíștor, -oáre, s.m. și f. 1. (pop.; s.m. și f.) fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: șuștori) fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurul roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitră. 4. (reg.; s.f.; în forma: șuștoare) spetează (la grapă). 5. (reg.; s.f.) fofelnița vârtelniței. 6. (reg.; s.m. pl.; în forma: șuștori) fălceaua meliței. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină ștreașina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii la o stână. 11. (reg.; s.m.) par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești.

șíștor, șiștori, (șuștor), s.m. – Brațul de lemn de pe crângul morii, între care intră măselele de la moară (ALR, 1956: 163; Felecan, 1983). – Et. nec. (DEX).

șíștor, -i, (șuștor), s.m. – Bucăți de lemn care se îmbucă cu măselele roții, la morile de apă (Felecan 1983). – Sb. šestar „cerc” (DER).

Intrare: șiștor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiștor
  • șiștorul
  • șiștoru‑
plural
  • șiștori
  • șiștorii
genitiv-dativ singular
  • șiștor
  • șiștorului
plural
  • șiștori
  • șiștorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sistor
  • sistorul
  • sistoru‑
plural
  • sistori
  • sistorii
genitiv-dativ singular
  • sistor
  • sistorului
plural
  • sistori
  • sistorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiștor sistor popular

  • 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești; bold (5.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bold (s.n.)
  • 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spiță

etimologie: