șiștor [At: CIHAC II, 389 / V: (reg) sist~, șist~, șit~, șușt~ sm, hiștori, suștori, șâștoli, șustori smp, șistoare, ~oare, șitoare, șuștoare sf / Pl: ~i / E: ns cf ucr шестірня „roată dințată”, rom sucitor] 1 sm (Pop) Fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 2 smp (Reg; îf șustori) Fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurai roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul. 3 sf (Trs; îf șiștoare) Fuscel (la loitră). 4 sf (Trs; îf șuștoare) Spetează (la grapă). 5 sf (Trs; îf șiștoare) Fofelniță (la vârtelniță). 6 smp (Reg; îf suștori) Fălcea (la meliță). 7 smp (Reg; îf șâștoli, șustori) Fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case. 8 smp (Reg; îaf) Fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra. 9 smp (Reg; îaf) Fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină streașină casei. 10 smp (Reg; îaf) Fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii. 11 sm (Reg) Par¹ ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești.