16 definiții pentru șiștar șistar șuștar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ.

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ.

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas cu toartă cu gura mai largă decît baza, făcut din doage de lemn sau din metal și folosit pentru muls laptele ori pentru scurs zerul din caș. V. doniță, găleată. Laptele țîșnea aburind cald în șiștar. Femeia vorbea singură cu vita. C. PETRESCU, Î. II 160. Irina intră în casă cu ochii în pămînt, ținînd în mînă un șiștar cu lapte. BUJOR, S. 85. Ilinca trase șiștarul de sub ugerul vacii, îl puse deoparte și... alergă bucuroasă înaintea mă-sii. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. – Variante: șuștár (SEVASTOS, N. 290), șistár (DELAVRANCEA, A. 106) s. n.

ȘIȘTÁR ~e n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă și folosit pentru mulsul laptelui; doniță. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru

șiștar n. găleată de muls oile. [Slav. SESTARŬ (din lat. SEXTARIUS)].

șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.

ȘISTÁR s. n. v. șiștar.

ȘUȘTÁR s. n. v. șiștar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șiștár s. n., pl. șiștáre

șiștár s. n., pl. șiștáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIȘTÁR s. (reg.) bărbânță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc.

ȘIȘTAR s. (reg.) bărbînță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.

Intrare: șiștar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiștar
  • șiștarul
  • șiștaru‑
plural
  • șiștare
  • șiștarele
genitiv-dativ singular
  • șiștar
  • șiștarului
plural
  • șiștare
  • șiștarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șistar
  • șistarul
  • șistaru‑
plural
  • șistare
  • șistarele
genitiv-dativ singular
  • șistar
  • șistarului
plural
  • șistare
  • șistarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuștar
  • șuștarul
  • șuștaru‑
plural
  • șuștare
  • șuștarele
genitiv-dativ singular
  • șuștar
  • șuștarului
plural
  • șuștare
  • șuștarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiștar șistar șuștar

  • 1. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: șiștărel 3 exemple
    exemple
    • Laptele țîșnea aburind cald în șiștar. Femeia vorbea singură cu vita. C. PETRESCU, Î. II 160.
      surse: DLRLC
    • Irina intră în casă cu ochii în pămînt, ținînd în mînă un șiștar cu lapte. BUJOR, S. 85.
      surse: DLRLC
    • Ilinca trase șiștarul de sub ugerul vacii, îl puse deoparte și... alergă bucuroasă înaintea mă-sii. VLAHUȚĂ, O. A. II 51.
      surse: DLRLC

etimologie: