15 definiții pentru șevalet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șevalet sn [At: ARDELEANU, U. D. 84 / Pl: ~e, ~uri / E: fr chevalet] 1 Suport de lemn (cu picior), pe care pictorul sau desenatorul fixează cartonul, pânza sau planșa când lucrează. 2 (Îs) Pictură de " Pictură pe panou mobil, cu suport din pânză, lemn sau carton.

ȘEVALÉT, șevalete, s. n. Suport de lemn pe care pictorul fixează cartonul sau pânza când pictează. ◊ Pictură de șevalet = pictură pe panou mobil cu suport din pânză, lemn sau carton. [Pl. și: șevaleturi] – Din fr. chevalet.

ȘEVALÉT, șevalete, s. n. Suport de lemn pe care pictorul fixează cartonul sau pânza când pictează. ◊ Pictură de șevalet = pictură pe panou mobil cu suport din pânză, lemn sau carton. [Pl. și: șevaleturi] – Din fr. chevalet.

ȘEVALÉT, șevaleturi, s. n. Suport de lemn, de obicei cu trei picioare, pe care pictorii fixează cadrul cu pînza pe care pictează. Eu mă așez la șevalet și pictez. C. PETRESCU, O. P. I 43.

ȘEVALÉT s.n. Suport de lemn pe care își fixează pictorii pânza sau cartonul când pictează. [Pl. -turi, -te. / < fr. chevalet].

ȘEVALÉT s. n. suport de lemn pe care pictorii își fixează pânza sau cartonul când pictează. (< fr. chevalet)

ȘEVALÉT ~e n. Suport pe care pictorii fixează cartonul sau pânza în timpul lucrului. [Pl. și șevaleturi] /<fr. chevalet

șevalet n. suport de lemn pe care pictorii își așează tablourile (= fr. chevalet).

cavalét sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: it cavalletto] 1 Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat. 2 Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. 3 (Pct) Șevalet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șevalét s. n., pl. șevaléte

șevalét s. n., pl. șevaléte/șevaléturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘEVALÉT s. (PICT.) căluș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șevalét (-te), s. n. – Suport pentru pictură. Fr. chevalet.

Intrare: șevalet
șevalet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șevalet
  • șevaletul
  • șevaletu‑
plural
  • șevalete
  • șevaletele
genitiv-dativ singular
  • șevalet
  • șevaletului
plural
  • șevalete
  • șevaletelor
vocativ singular
plural
șevalet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șevalet
  • șevaletul
  • șevaletu‑
plural
  • șevaleturi
  • șevaleturile
genitiv-dativ singular
  • șevalet
  • șevaletului
plural
  • șevaleturi
  • șevaleturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șevalet

  • 1. Suport de lemn pe care pictorul fixează cartonul sau pânza când pictează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: căluș un exemplu
    exemple
    • Eu mă așez la șevalet și pictez. C. PETRESCU, O. P. I 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pictură de șevalet = pictură pe panou mobil cu suport din pânză, lemn sau carton.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: