2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui.

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui.

șerpuit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 337 / Pl: ~iți, ~e / E: șerpui] Șerpuitor.

șerpuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: șerpui] (Rar) 1-3 Șerpuire (1-3).

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care șerpuiește, care face cotituri; unduios, cotit. Cînd timpul era frumos, o lua încetișor pe cărăruia șerpuită în curmezișul dealului ce se ridica în fața satului. VLAHUȚĂ, O. A. I 94. Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vază curgerea lor cea șerpuită ce aluneca pe pămînt. ISPIRESCU, E. 18. (Adverbial) Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau șerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311.

șerpuit a. sinuos: liniile șerpuite ale drumurilor OD.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.

șerpui [At: DRLU / V: (reg) săr~, ~poi (Pzi: 3 ~oaie) / Pzi: 3 ~ește, (rar) șerpuie / E: șarpe + -ui] 1 vi A forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui (2) Si: (nob) a șerpa. 2 vt A străbate cu linii ondulate.

ȘERPOÍ vb. IV v. șerpui.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea (sau a forma în mișcare) o linie unduitoare ca mersul șarpelui; a undui. între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225. Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19. O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104. Luci pe fața mării un fulger șerpuind. Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242. ◊ Fig. Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unoi fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254. ◊ Tranz. În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131. Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70. ♦ Tranz. A străbate, a brăzda cu linii ondulate. Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, V. 63. – Variantă: șerpói (ALECSANDRI, P. I 237) vb. IV.

A ȘERPUÍ ~iésc intranz. (despre drumuri, râuri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-și schimba direcția, formând o linie ondulată, ca mersul șarpelui. /șarpe + suf. ~ui

șerpuì v. a avea un curs întortochiat, a curge în zigzag (cum umblă șarpele); râul șerpuiește.

șerpuĭésc v. intr. (d. șerpe). Înaintez ca mersu unuĭ șarpe, mă întind cu ocolurĭ, curg întortocheat: drumu, rîu șerpuĭește pin munțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șerpuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerpuiésc, imperf. 3 sg. șerpuiá; conj. prez. 3 să șerpuiáscă

șerpuí vb., ind. prez. 3 sg. șerpuiéște, imperf. 3 sg. șerpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerpuiáscă

șerpui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerpuiesc, conj. șerpuiască)

șerpuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘERPUIT adj. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)

Intrare: șerpuit
șerpuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerpuit
  • șerpuitul
  • șerpuitu‑
  • șerpui
  • șerpuita
plural
  • șerpuiți
  • șerpuiții
  • șerpuite
  • șerpuitele
genitiv-dativ singular
  • șerpuit
  • șerpuitului
  • șerpuite
  • șerpuitei
plural
  • șerpuiți
  • șerpuiților
  • șerpuite
  • șerpuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șerpui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerpui
  • șerpuire
  • șerpuit
  • șerpuitu‑
  • șerpuind
  • șerpuindu‑
singular plural
  • șerpuiește
  • șerpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerpuiesc
(să)
  • șerpuiesc
  • șerpuiam
  • șerpuii
  • șerpuisem
a II-a (tu)
  • șerpuiești
(să)
  • șerpuiești
  • șerpuiai
  • șerpuiși
  • șerpuiseși
a III-a (el, ea)
  • șerpuiește
(să)
  • șerpuiască
  • șerpuia
  • șerpui
  • șerpuise
plural I (noi)
  • șerpuim
(să)
  • șerpuim
  • șerpuiam
  • șerpuirăm
  • șerpuiserăm
  • șerpuisem
a II-a (voi)
  • șerpuiți
(să)
  • șerpuiți
  • șerpuiați
  • șerpuirăți
  • șerpuiserăți
  • șerpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerpuiesc
(să)
  • șerpuiască
  • șerpuiau
  • șerpui
  • șerpuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerpoi
  • șerpoire
  • șerpoit
  • șerpoitu‑
  • șerpoind
  • șerpoindu‑
singular plural
  • șerpoiește
  • șerpoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerpoiesc
(să)
  • șerpoiesc
  • șerpoiam
  • șerpoii
  • șerpoisem
a II-a (tu)
  • șerpoiești
(să)
  • șerpoiești
  • șerpoiai
  • șerpoiși
  • șerpoiseși
a III-a (el, ea)
  • șerpoiește
(să)
  • șerpoiască
  • șerpoia
  • șerpoi
  • șerpoise
plural I (noi)
  • șerpoim
(să)
  • șerpoim
  • șerpoiam
  • șerpoirăm
  • șerpoiserăm
  • șerpoisem
a II-a (voi)
  • șerpoiți
(să)
  • șerpoiți
  • șerpoiați
  • șerpoirăți
  • șerpoiserăți
  • șerpoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerpoiesc
(să)
  • șerpoiască
  • șerpoiau
  • șerpoi
  • șerpoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerpuit

  • 1. Care face cotituri, care șerpuiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cotit unduios șerpuitor antonime: direct (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Cînd timpul era frumos, o lua încetișor pe cărăruia șerpuită în curmezișul dealului ce se ridica în fața satului. VLAHUȚĂ, O. A. I 94.
      surse: DLRLC
    • Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vază curgerea lor cea șerpuită ce aluneca pe pămînt. ISPIRESCU, E. 18.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau șerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi șerpui
    surse: DEX '09 DEX '98

șerpui șerpoi

  • 1. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: undui 7 exemple
    exemple
    • Între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225.
      surse: DLRLC
    • Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19.
      surse: DLRLC
    • O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104.
      surse: DLRLC
    • Luci pe fața mării un fulger șerpuind, Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242.
      surse: DLRLC
    • figurat Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unor fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254.
      surse: DLRLC
    • figurat tranzitiv În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131.
      surse: DLRLC
    • figurat tranzitiv Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A străbate, a brăzda cu linii ondulate.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104.
        surse: DLRLC
      • figurat Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, V. 63.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Șarpe + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98