2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui.

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui.

șerpuit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 337 / Pl: ~iți, ~e / E: șerpui] Șerpuitor.

șerpuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: șerpui] (Rar) 1-3 Șerpuire (1-3).

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care șerpuiește, care face cotituri; unduios, cotit. Cînd timpul era frumos, o lua încetișor pe cărăruia șerpuită în curmezișul dealului ce se ridica în fața satului. VLAHUȚĂ, O. A. I 94. Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vază curgerea lor cea șerpuită ce aluneca pe pămînt. ISPIRESCU, E. 18. (Adverbial) Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau șerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311.

șerpuit a. sinuos: liniile șerpuite ale drumurilor OD.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.

șerpui [At: DRLU / V: (reg) săr~, ~poi (Pzi: 3 ~oaie) / Pzi: 3 ~ește, (rar) șerpuie / E: șarpe + -ui] 1 vi A forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui (2) Si: (nob) a șerpa. 2 vt A străbate cu linii ondulate.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea (sau a forma în mișcare) o linie unduitoare ca mersul șarpelui; a undui. Între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225. Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19. O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104. Luci pe fața mării un fulger șerpuind. Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242. ◊ Fig. Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unoi fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254. ◊ Tranz. În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131. Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70. ♦ Tranz. A străbate, a brăzda cu linii ondulate. Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, V. 63. – Variantă: șerpói (ALECSANDRI, P. I 237) vb. IV.

A ȘERPUÍ ~iésc intranz. (despre drumuri, râuri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-și schimba direcția, formând o linie ondulată, ca mersul șarpelui. /șarpe + suf. ~ui

șerpuì v. a avea un curs întortochiat, a curge în zigzag (cum umblă șarpele); râul șerpuiește.

șerpuĭésc v. intr. (d. șerpe). Înaintez ca mersu unuĭ șarpe, mă întind cu ocolurĭ, curg întortocheat: drumu, rîu șerpuĭește pin munțĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șerpui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerpuiesc, imperf. 3 sg. șerpuia; conj. prez. 3 să șerpuiască

șerpuí vb., ind. prez. 3 sg. șerpuiéște, imperf. 3 sg. șerpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerpuiáscă

șerpui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerpuiesc, conj. șerpuiască)

șerpuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERPUIT adj. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)

Intrare: șerpuit
șerpuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerpuit
  • șerpuitul
  • șerpuitu‑
  • șerpui
  • șerpuita
plural
  • șerpuiți
  • șerpuiții
  • șerpuite
  • șerpuitele
genitiv-dativ singular
  • șerpuit
  • șerpuitului
  • șerpuite
  • șerpuitei
plural
  • șerpuiți
  • șerpuiților
  • șerpuite
  • șerpuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șerpui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerpui
  • șerpuire
  • șerpuit
  • șerpuitu‑
  • șerpuind
  • șerpuindu‑
singular plural
  • șerpuiește
  • șerpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerpuiesc
(să)
  • șerpuiesc
  • șerpuiam
  • șerpuii
  • șerpuisem
a II-a (tu)
  • șerpuiești
(să)
  • șerpuiești
  • șerpuiai
  • șerpuiși
  • șerpuiseși
a III-a (el, ea)
  • șerpuiește
(să)
  • șerpuiască
  • șerpuia
  • șerpui
  • șerpuise
plural I (noi)
  • șerpuim
(să)
  • șerpuim
  • șerpuiam
  • șerpuirăm
  • șerpuiserăm
  • șerpuisem
a II-a (voi)
  • șerpuiți
(să)
  • șerpuiți
  • șerpuiați
  • șerpuirăți
  • șerpuiserăți
  • șerpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerpuiesc
(să)
  • șerpuiască
  • șerpuiau
  • șerpui
  • șerpuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerpoi
  • șerpoire
  • șerpoit
  • șerpoitu‑
  • șerpoind
  • șerpoindu‑
singular plural
  • șerpoiește
  • șerpoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerpoiesc
(să)
  • șerpoiesc
  • șerpoiam
  • șerpoii
  • șerpoisem
a II-a (tu)
  • șerpoiești
(să)
  • șerpoiești
  • șerpoiai
  • șerpoiși
  • șerpoiseși
a III-a (el, ea)
  • șerpoiește
(să)
  • șerpoiască
  • șerpoia
  • șerpoi
  • șerpoise
plural I (noi)
  • șerpoim
(să)
  • șerpoim
  • șerpoiam
  • șerpoirăm
  • șerpoiserăm
  • șerpoisem
a II-a (voi)
  • șerpoiți
(să)
  • șerpoiți
  • șerpoiați
  • șerpoirăți
  • șerpoiserăți
  • șerpoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerpoiesc
(să)
  • șerpoiască
  • șerpoiau
  • șerpoi
  • șerpoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șerpuit, șerpuiadjectiv

  • 1. Care face cotituri, care șerpuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd timpul era frumos, o lua încetișor pe cărăruia șerpuită în curmezișul dealului ce se ridica în fața satului. VLAHUȚĂ, O. A. I 94. DLRLC
    • format_quote Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vază curgerea lor cea șerpuită ce aluneca pe pămînt. ISPIRESCU, E. 18. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau șerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311. DLRLC
etimologie:
  • vezi șerpui DEX '09 DEX '98

șerpui, șerpuiescverb

  • 1. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: undui
    • format_quote Între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225. DLRLC
    • format_quote Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19. DLRLC
    • format_quote O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104. DLRLC
    • format_quote Luci pe fața mării un fulger șerpuind, Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242. DLRLC
    • format_quote figurat Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unor fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254. DLRLC
    • format_quote figurat tranzitiv În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131. DLRLC
    • format_quote figurat tranzitiv Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A străbate, a brăzda cu linii ondulate. DLRLC
      • format_quote Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104. DLRLC
      • format_quote figurat Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, V. 63. DLRLC
etimologie:
  • Șarpe + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.