ȘERBET, (2) șerbeturi, s. n. 1. Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau sucuri de fructe. 2. Sortiment de șerbet (1). – Din tc. șerbet.

șerbet sn [At: NECULCE, L. 146 / V: (îvr) cer~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc șerbet] 1 (Înv) Băutură (răcoritoare) care se prepara de obicei din miere sau zahăr și apă de trandafir Si: (reg) mursă¹. 2 (Înv; lpl) Varietăți de șerbet (1). 3 (Mpp; îvr) Preparat farmaceutic lichid. 4 (Mpp; îvr; îs) ~ de curățenie Purgativ lichid. 5 Preparat alimentar din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau cu suc de fructe. 6 (Lpl) Varietăți de șerbet (5).

ȘERBET, șerbeturi, s. n. Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau sucuri de fructe. – Din tc. șerbet.

ȘERBET, șerbeturi, s. n. 1. Preparat alimentar făcut din suc de fructe sau din esență de cacao, cafea etc., fierte cu zahăr pînă se obține o pastă. Căni și borcane pline cu șerbeturi stau la rînd, legate deasupra cu țiplă. CAMIL PETRESCU, O. II 93. După ce înfipse o linguriță strașnică în șerbetul de toporași și bău două pahare brumate de apă... plescăi din limbă, ștergîndu-și mustățile stufoase. PETRESCU, Î. II 243. În grădina din dosul casei erau trandafiri de Kazanlîc, din florile cărora femeile făceau dulcețuri și șerbeturi. ȘEZ. XII 5. 2. (Învechit) Băutură răcoritoare, preparată din zahăr și apă de trandafiri. (Cu pronunțare regională) Țiind fiecare în mîni cîte un pahar... plin de fel de fel de șărbeturi de cele mai bune și mai alese. GORJAN, H. II 108.

ȘERBET ~uri n. 1) Produs de cofetărie, preparat din suc de fructe cu cafea (sau cacao), care se fierb cu zahăr până la îngroșare (uneori cu adaos de nuci pisate). 2) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe cu zahăr. /<turc. șerbet

ȘERBET s.n. (Mold., ȚR, Ban.) Băutură răcoritoare din apă de trandafiri cu miere sau zahăr; preparat alimentar din sirop de zahăr bine legat și frecat. A: Și-i cinsti pașa cu cafe și cu cerbet, după cum este cinstea turcească. NECULCE. Și înlontru, în chesele, fel de fel de șerbeturi. H 1771, 81^v. În mînule lor păhară împodobite cu petri scumpe pline de feli de feli de șărbeturi minunate. H 1779¹, 148^r. Bînd ei cafeaua si șerbeturile. H 1779², 75^v; cf. CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1779², 76^r, 87^v. B: Mîngîindu-și pohta lor, unii cu braga, alții cu bere, alții cu șerbet. ANTIM. C: Mulsum. Șerbet. Mdrcz. LEX. MARS., 229. Variante: cerbet (NECULCE). Etimologie: tc. șerbet.

șerbet n. 1. băutură răcoritoare din apă de trandafir, zahăr și miros de odagaciu: îi cinsti cu cafea și cu șerbet; 2. dulceață îngroșată ca o alifie: șerbeturi de trandafir și de vișine GHICA. [Turc. ȘERBET, lit. băutură].

șerbét n., pl. urĭ și e (turc. șerbet, ar. šerbet, šorbet, d. šorb, šorba, šarab, šürb, băutură, šaraba, šariba, a bea; ngr. serbéti, it. sorbetto, fr. sorbet. V. cĭorbă, sirop). Sec. 19. Băutură răcoritoare dulce preparată din apă de trandafirĭ și aromă de odogacĭ. Limonadă. Azĭ. Un fel de dulceață consistentă opacă preparată din zahăr și zeamă de fructe ca și bomboanele fondante. V. salep.

cerbet sn vz șerbet

CERBET s.n. v. șerbet.

șerbet (pastă dulce cu arome) s. n., (sorturi) pl. șerbeturi

șerbet (preparat alimentar) s. n., (sorturi) pl. șerbeturi

șerbet s. n., (sorturi) pl. șerbeturi

șerbet, -turi.

șerbet (-turi), s. n. – 1. Înghețată, răcoritoare. – 2. Preparat dulce din fructe cu zahăr. – Mr., megl. șirbet. Tc. (arab.) șirbet (Roesler 609; Șeineanu, II, 336; Ronzevalle 106), cf. ngr. σερμπέτι, alb., bg., sb. serbet, it. sorbetto, fr. sorbet, sp. sorbete (REW 7594b). – Der. șerbegiu, s. m. (servitor care servește șerbetul), din tc. șerbetci. Este dubletul lui șorbet, s. n., din fr., puțin folosit.