6 definiții pentru șerbegiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șerbegiu sm [At: ȘIO II,, 336 / V: (reg) ~becciu, ~beciu, ~betciu / Pl: ~ii / E: tc șerbetçi] (Înv) 1 Slujbaș la curtea domnitorilor fanarioți care se îngrijea de șerbet (1) și de dulcețuri. 2 (îs) Vel ~ Șef2 (1) al șerbegiilor (1). 3 Persoană care prepara șerbet (1) Si: (îvr) șerbetar (1). 4 Persoană care vindea șerbet (1) Si: (îvr) șerbetar (2).

șerbegiu m. 1. od. șerbegi-bașa, boiernașul curții fanariote care oferia Domnului șerbetul și îngrijia de dulcețuri; 2. cel ce prepară sau vinde șerbet. [Turc. ȘERBETJI].

șerbegíŭ m. (turc. șerbetci). Vechĭ. Făcător saŭ vînzător de șerbet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șerbegíu s. m., art. șerbegíul; pl. șerbegíi, art. șerbegíii (-gi-ii)

șerbegíu s. m., art. șerbegíul; pl. șerbegíi, art. șerbegíii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șerbegíu, șerbegíi, s.m. (înv.) 1. persoană care prepara sau vindea șerbet. 2. boiernaș care oferea domnului șerbetul și îngrijea de dulcețuri.

Intrare: șerbegiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerbegiu
  • șerbegiul
  • șerbegiu‑
plural
  • șerbegii
  • șerbegiii
genitiv-dativ singular
  • șerbegiu
  • șerbegiului
plural
  • șerbegii
  • șerbegiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)