șerbegiu sm [At: ȘIO II,, 336 / V: (reg) ~becciu, ~beciu, ~betciu / Pl: ~ii / E: tc șerbetçi] (Înv) 1 Slujbaș la curtea domnitorilor fanarioți care se îngrijea de șerbet (1) și de dulcețuri. 2 (îs) Vel ~ Șef² (1) al șerbegiilor (1). 3 Persoană care prepara șerbet (1) Si: (îvr) șerbetar (1). 4 Persoană care vindea șerbet (1) Si: (îvr) șerbetar (2).