6 definiții pentru șeniletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘENILÉTĂ, șenilete, s. f. Mic vehicul (militar-blindat) pe șenile. – Din fr. chenillette.

ȘENILÉTĂ, șenilete, s. f. Mic vehicul (militar-blindat) pe șenile. – Din fr. chenillette.

șenile sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr chenillette] Mic vehicul (militar-blindat) pe șenile.

ȘENILÉTĂ s.f. Mic vehicul militar blindat pe șenile, servind pentru transport de material și oameni pe câmpul de luptă. ♦ Vehicul ușor care rulează pe șenile. [< fr. chenillette].

ȘENILÉTĂ s. f. mic vehicul militar blindat pe șenile, pentru transport de materiale și de oameni pe câmpul de luptă. ◊ vehicul ușor care rulează pe șenile. (< fr. chenillette)

ȘENILÉTĂ ~e f. Mic vehicul blindat pe șenile. /<fr. chenillette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șenilétă s. f., g.-d. art. șenilétei; pl. șeniléte

Intrare: șeniletă
șeniletă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șenile
  • șenileta
plural
  • șenilete
  • șeniletele
genitiv-dativ singular
  • șenilete
  • șeniletei
plural
  • șenilete
  • șeniletelor
vocativ singular
plural

șeniletă

  • 1. Mic vehicul (militar-blindat) pe șenile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Vehicul ușor care rulează pe șenile.
      surse: DN

etimologie: