ȘEMIZETĂ, șemizete, s. f. (Astăzi rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette.

șemizetă sf [At: (a. 1829) ARH. OLT. IX, 37 / V: (înv) simizet, șimizet (Pl: ~uri) sn / Pl: ~te / E: fr chemisette] 1 (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croiala asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. 2 (Înv) Garnitură care se aplica pe partea de la piept a unei bluze, cămăși etc. Vz jabou, plastron.

ȘEMIZETĂ, șemizete, s. f. (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette.

ȘEMIZETĂ, șemizete, s. f. (Franțuzism) Bluză femeiască simplă, ușoară, cu croiala asemănătoare cu a cămășilor bărbătești. Cum te îmbraci dar cînd ești gătită? - Ca muzele, domnule Sulger, ca muzele, fără șemizetă, cu brațele, spatele... goale. NEGRUZZI, S. III 75.

ȘEMIZETĂ s.f. Bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mîneci. [< fr. chemisette].

ȘEMIZETĂ s. f. bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mâneci. (< fr. chemisette)

ȘEMIZETĂ ~e f. rar Bluză femeiască confecționată dintr-o pânză subțire, având croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. /<fr. chemisette

*șemizétă f., pl. e (fr. chemisette, cămășuță. V. camizolă). Barb. Bluză femeiască neajustată pe trup. – La Flm. semizét (după pron. ngr.), pl. urĭ, „partea de la pept a bluzeĭ femeĭeștĭ”. V. stan.

simizet sn vz șemizetă

șimizet sn vz șemizetă

simizet n. cămășuță: un simizet de blonduri de Olanda FIL. (= fr. chemisette).

*simizét, V. șemizetă.

șemizetă (înv.) s. f., g.-d. art. șemizetei; pl. șemizete

șemizetă (înv.) s. f., g.-d. art. șemizetei; pl. șemizete

șemizetă s. f., pl. șemizete

șemizetă

șemizetă (-te), s. f. – 1. Cămașă cu mîneci scurte. – 2. Bluză. Fr. chemisette. La Filimon cu forma șimizet, înv.