10 definiții pentru șemineu

ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.

ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.

ȘEMINÉU, șeminee și șemineuri, s. n. Sobă de zid joasă, cu vatră largă, fără ușă, în care se pot arde butuci mari și în care fumul, trecînd direct în coș, nu-i înfierbîntă pereții; cămin. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

șeminéu s. n., art. șeminéul; pl. șeminéuri

șeminéu s. n., art. șeminéul; pl. șeminéuri / șeminée

ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée].

ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée)

ȘEMINÉU ~ri n. livr. Sobă joasă cu vatră deschisă; cămin. [Sil. -mi-neu] /<fr. cheminée


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ȘEMINEU s. cămin. (În ~ e aprins focul.)

Intrare: șemineu
șemineu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șemineu șemineul
plural șemineuri șemineurile
genitiv-dativ singular șemineu șemineului
plural șemineuri șemineurilor
vocativ singular
plural
șemineu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DLRLC, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șemineu șemineul
plural șeminee șemineele
genitiv-dativ singular șemineu șemineului
plural șeminee șemineelor
vocativ singular
plural

șemineu

  • 1. livresc Cămin (pentru foc).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cămin
  • diferențiere Sobă de zid joasă, cu vatră largă, fără ușă, în care se pot arde butuci mari și în care fumul, trecând direct în coș, nu-i înfierbântă pereții; cămin.
    surse: DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.
      surse: DLRLC

etimologie: