2 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; ◊ p. ext. activitate legată de acestă instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊ Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. – Din bg., sb., rus. škola, pol. skola.

ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊ Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. – Din bg., scr., rus. škola, pol. skola.

ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățămînt (mai ales de învățămînt elementar și mediu); p. ext. activitate legată de această instituție; învățătură, învățămînt. A fost și el muncitor ca și mine... A făcut școala greu!... s-a ridicat. BARANGA, I. 194. Îl deteră pe la școli și filozofi. ISPIRESCU, L. 2. Și ce chilie durată ș-a făcut în poarta bisericii, pentru școală. CREANGĂ, A. 2. Școală profesională = școală care pregătește muncitori calificați din absolvenți ai cursului elementar, într-o perioadă de școlarizare de doi sau trei ani. ♦ Localul, clădirea în care este instalată instituția de învățămînt. Mai încolo. venea primăria cu o ogradă mare, apoi, pe stingă, școala. REBREANU, R. I 93. Ș- Totalitatea elevilor unei instituții de învățămînt. Toată școala a luat parte la concurs. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc; sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătura, experiența dobîndită pe această cale. Folclorul este o școală la care înveți să-ți adîncești dragostea de țară. BENIUC, P. 8. Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială. EMINESCU, O. I 140. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. Ridicîndu-se în fața școlii declamatorii a lui Aristia și Caragiale... preconizează o artă simplă și o dicțiune naturală. SADOVEANU, E. 71. Alegerea acestor elemente a fost opera școlii critice moldovenești. IBRĂILEANU, SP. CR. 20. Socotim că literatura romînă se împarte astăzi în două școli. RUSSO, O. 62.

ȘCOÁLĂ școli f. 1) Instituție de învățământ elementar. 2) Instituție de învățământ specializată. ~ muzicală. 3) Clădire unde se află această instituție. 4) Totalitate a instituțiilor de învățământ de toate treptele; sistem de învățământ. ◊ ~ superioară denumire comună pentru întreg sistemul de învățământ superior. 5) fig. Proces de acumulare a cunoștințelor dintr-un domeniu. A face ~. 6) Curent într-un domeniu de activitate, având mai mulți adepți. ~a flamandă. [G.-D. școlii] /<sb. škola, pol. szkola

școală f. 1. așezământ unde copiii învață a citi, scrie și socoti: fiecare cătun să-și aibe școala sa; 2. școală înaltă unde se învață litere, științe, arte: Școala de finanțe; 3. localul școalei: școala trebue să fie bine aerisită; 4. toți elevii unei școale: școala întreagă îl iubește; 5. complexul sistemei de învățământ al unei țări: școala și biserica; 6. doctrină particulară unui filozof: școala lui Pitagora; 7. clasă de scriitori sau de artiști care lucrează după aceleași principii: școala romantică; 8. fig. ceeace dă experiența: s’a format la școala nenorocirii. [Lat. SCHOLA (influențat de serb. ȘKOLA, ori de ung. ISKOLA): vorbă datorită cărturarilor ardeleni, în Ungaria înființându-se școale românești (sec. XVIII-lea) mai înainte decât în România, unde primii dascăli (ca Gheorghe Lazăr) venise de peste munți]. V. Nume proprii.

Școală f. În România sunt scoale primare, secundare (licee, gimnazii, medii, normale, comerciale, de agricultură, profesionale), și scoale superioare sau speciale. Depind de: MINISTERUL DE INSTRUCȚIUNE: Școale normale (în București și în toate orașele mari din țară și din provinciile alipite) pentru formarea institutorilor și învățătorilor rurali; Școale medii (în orașele din Transilvania) cu program unitar; Școale profesionale (de gradul l-iu și al II-lea); Școale comerciale (elementare și superioare), vre-o 45 în toată țara; Școale de meserii (inferioare, superioare), vre-o 90 în tot coprinsul țării; Școale de menaj (trei în București și câteva în restul țării); Școale centrale de fete (București, Iași, Craiova), Școala liberă de științe politice din București pentru tinerii cari vor să intre în administrațiunile politice. MINISTERUL DE CULTE: Seminarii, pentru formarea viitorilor preoți (în număr de 9 în vechiul Regat, din care unul muzulman la Megidie); Școale de Arte-frumoase (București, Iași), pentru învățământul picturei, sculpturei; Școala de arhitectură din București; Conservatorul de muzică și de artă dramatică din București, Iași si Cluj. MINISTERUL DE RĂZBOIU: Școala militară de infanterie și administrație (din București și Sibiu), destinată a forma ofițeri de infanterie și de administrațiune; Școala de cavalerie (din Târgoviște), pentru formarea de ofițeri de cavalerie; Școala de artilerie (din București), destinată a forma ofițeri de artilerie; Școala de geniu (din București); Școala de marină (din Galați), pentru formarea ofițerilor de marină; Școala elevilor guarzi de artilerie și geniu (din București); Scoale militare (licee militare) din Craiova, Ploiești, Roman, Bistrița, Mănăstirea Dealului; etc.; Școala de pirotehnie (din București), formează practiciani pentru confecționarea de explozibile de războiu; Școala superioară de răsboiu, are de scop a forma ofițeri de Stat-major; Școala de cartografie, pe lângă serviciul geografic al armatei; Institutul medico-militar (din București și Cluj), formează medici pentru armată: Aeronautica din București. MINISTERUL AGRICULTUREI ȘI DOMENIILOR: Școala agronomică din București; Școala superioară de silvicultură dela Brănești; Școala de brigadieri dela Brănești și dela Căluț; Școala silvică din Temișoara și Gurghiu; Școala superioară de agricultură dela Herestrău; Școala medie de agricultură, dela Roman; Școala inferioară de agricultură (din Lugoj, Turda, Bolgrad, Suceava și alte localități); Școala de viticultură dela Ighiu, Chișinău, etc.; Școală inferioară de agricultură și silvicultură, din Alexandria, Armășești, Nucet, Odobești, R.-Sărat și Strehareț; Școala elementară de agricultură și viticultură din Filiaș și alte 14 localități; Școala de economie casnică dela Cocioc, Cluj și alte 11 localități; Școala de grădinărie dela Curtea de Argeș, Turda, Dărmănești; Academia de agricultură din Cluj; Școala de pomicultură și apicolă din Baia-mare; Școala tehnică de instrumente agricole din Iași. MINISTERUL COMERȚULUI ȘI INDUSTRIEI: Școale inferioare de meserii (în diverse localități) și Școale de meserii (7 în Basarabia); Școala de sericultură și țesătorie din București; Școala de industrie casnică din Bârlad, Babadag, Chișinău; Academia de înalte Studii comerciale și industriale din București; Școala de maeștri sondari din Câmpina; Școala industrială de adulți din Câmpina; Școli industriale, Bursa muncii din București; Institutul geologic din București. MINISTERUL DE LUCRĂRI PUBLICE: Școala politehnică din București și Temișoara, pentru formarea de ingineri; Școala de conductori de lucrări publice din București, Cluj, Cernăuți, Chișinău. MINISTERUL COMUNICAȚIUNILOR: Școala specială de mișcare a căilor ferate și Școala de telegrafie din București; Liceul Poștei din Capitală, pentru fiii funcționarilor acestei instituțiuni (desființat); Școlile magazinerilor a căilor ferate române. MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE, AL MUNCII ȘI OCROTIRILOR SOCIALE: Școala de farmacie din București; Școala de moșit din București și Iași; Școala de ucenici din București; Școala practică de comerț din București; Școala de constructori.

școálă f., pl. e și școlĭ (sîrb. bg. rus škóla, d. it. scuola [ven. scola], lat. schŏla, d. vgr. sholé, ngr. sholion; pol. szkola, ung. iskola, germ. schule, fr. école). Așezămînt de învățătură: școală primară, secundară, superioară. Localu în care se adună eleviĭ ca să primească învățătura: o școală bine ventilată. Eleviĭ acestuĭ local: școala a ĭeșit la paradă. Învățămînt, instrucțiune, cultură: biserica și școala. Învățătură, doctrină, sistemă: școala luĭ Platone. Totalitatea adepților uneĭ doctrine filosofice, literare, artistice saŭ politice: școala romantică (romanticiĭ). Fig. Întîmplărĭ saŭ suferințe care te învață minte: la școala sărăciiĭ a învățat economia.

ateliér-școálă s. n. Atelier școlar în care se efectua practica productivă a elevilor (în perioada comunismului) ◊ „În atelierul-școală [...] privirile mi-au fost atrase de sertarele cu scule.” Sc. 12 XII 63 p. 1. ◊ „Realizarea, în cadrul atelierelor-școală, a microîntreprinderilor de producție școlară și a microcooperativelor agricole de producție școlară a unor produse în valoare de 3.500.000 lei.” Sc. 16 I 73 p. 4. ◊ „În acest scop se va continua acțiunea de înființare a atelierelor în toate școlile, se va intensifica dotarea acestora și va fi organizată mai bine instruirea în atelierele-școală, ferme-școală, loturi experimentale, magazine-școală, șantiere-școală și altele.” R.l. 8 VII 73 p. 2. ◊ „Un atelier-școală demn de un institut.” R.l. 7 II 84 p. 1; v. și I.B. 10 XI 75 p. 4 (din atelier + școală)

autobúz-școálă s. n.„Pentru suplimentarea parcului de autobuze (de pe liniile centrale, în special) I.T.B. a luat măsura de a introduce în traseu, în orele de vârf, 60 de autobuze-«școală». Sunt conduse chiar de instructorii școlii de șoferi profesioniști din I.T.B.” R.l. 20 XII 77 p. 5 (din autobuz + școală)

bándă rulántă(-școálă) s. f. Sistem de organizare a producției pe bandă (în scopuri didactice) ◊ „Bandă rulantă-școală. Recent, la fabrica «Flacăra Roșie» din Capitală a început organizarea unei benzi rulante pe lângă sectorul încălțăminte, care va servi drept școală în vederea ridicării calificării muncitorilor.” I.B. 3 X 61 p. 1 (din bandă + rulantă [+ școală]; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 331)

camión-școálă s. n. Camion care servește drept școală (la școala de șoferi) ◊ „Au dosit camionul-școală într-un boschet și au încercat să-și facă «plinul».” Sc. 26 V 77 p. 2 (din camion + școală)

éxpo-școálă s. f.Expo-școală este firma unui nou magazin din Bârlad care expune și desface obiecte lucrate în atelierele școlilor și liceelor din localitate.” R.l. 9 I 75 p. 3; v. și Sc. 21 VI 80 p. 4 (din expo[ziție de] școală)

film-școálă s. n.1. Film exemplar ◊ „Într-o sală pe jumătate plină cu bulevardiști [...] a rulat – o singură dată – «Intoleranță», film-școală care ar trebui proiectat zilnic în toate locurile pe unde mișună cinefilii.” Cont. 23 X 70 p. 2. ♦ 2. Film prin care se predă un obiect de învățământ ◊ „Scriitorul O.S. s-a decis să facă filme-cărți, filme-școală, «un curs de alfabetizare fundamentală» prin intermediul filmului.” R.lit. 13 III 75 p. 22 (din film + școală)

fregátă-școálă s. f. (mar.) Fregată cu rol de școală ◊ „Naufragiul fregatei-școală vest-germane «Pamir» a stârnit un puternic ecou în întreaga presă a timpului.” Sec. 20 10/63 p. 210 //din fregată + școală//

joc-școálă s. n. Joc (sportiv) cu caracter de antrenament ◊ „Astăzi va avea loc ultima partidă de verificare a lotului reprezentativ. Sincer vorbind, acest joc-școală nu-și poate pune amprenta pe alcătuirea naționalei.” I.B. 9 X 69 p. 3. ◊ Joc-școală al lotului reprezentativ.” Sc. 8 V 75 p. 4. ◊ „Aseară [...] prima noastră reprezentativă a susținut un joc-școală în compania echipei F.C. Argeș.” I.B. 13 IV 83 p. 7; v. și 5 IV 74 p. 3, 27 I 83 p. 2, 19 XII 88 p. 7 (din joc + școală)

méci-școálă s. n. (sport) Meci cu rolul de școală, de pregătire ◊ „După un stagiu de pregătire de trei zile la Poiana Brașov [...] în care va avea loc un meci-școală, echipa va pleca joi [...] spre Copenhaga.” I.B. 1 X 71 p. 1. ◊ „Sâmbătă [...] «tricolorii» au susținut un meci-școală în compania divizionarelor C.” R.l. 14 XII 75 p. 5. ◊ „În ultimele zile ale lui decembrie un nou «meci-școală» a ținut trează atenția suporterilor celui mai tânăr campion [...]” Fl. 10 I 86 p. 21 (din meci + școală)

mínă-școálă s. f. (tehn.) Mină în care lucrează elevi sau studenți mineri ◊ „Pe lângă Grupul școlar minier de la Motru, jud. Gorj, a fost construită o mină-școală care a fost dotată și amenajată după cele mai noi tehnologii ale acestui bazin minier, cu mecanisme în funcțiune, inclusiv un complex mecanizat de avansare, tăiere și susținere.” R.l. 13 VI 73 p. 2. ◊ „Mina Herja, draga noastră mină-școală, lucrează din plin.” V. stud. 26 XII 73 p. 12; v. și R.l. 9 IV 80 p. 2 (din mină + școală)

motonávă-școálă s. f. (mar.) Motonavă cu funcția de școală ◊ „Pentru perfecționarea pregătirii cadrelor necesare flotei noastre comerciale, cu începere din anul viitor, în registrele navale române va fi înmatriculată prima motonavă-școală. R.l. 31 X 75 p. 5 (din motonavă + școală)

návă-școálă s. f. (mar.) Navă pe care se face ucenicia marinarilor ◊ Nava-școală Mircea s-a înapoiat în portul Constanța.” Sc. 25 VII 69 p. 5 (din navă + școală, după fr. navire-école; D.Tr., DT)

parc-(aúto-)școálă s. n. (circ.) Spațiu amenajat pentru a învăța regulile de circulație ◊ „Fundeniul nu va mai fi un parc obișnuit, ci un «parc auto-școală» pentru elevi [...] În foarte scurt timp (2-3 săptămâni) copiii vor putea veni să învețe să conducă, să învețe regulile de circulație.” I.B. 29 X 73 p. 3. ◊ „Ieri, în cartierul Colentina-Fundeni, a fost inaugurat primul parc-școală de circulație pentru elevii din Capitală.” Sc. 29 IV 74 p. 2; v. și I.B. 16 V 72 p. 1; v. și cartodrom (din parc [+ auto] + școală; cf. fr. parc-autos; DMN 1961)

arată toate definițiile

Intrare: școală
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școa
  • școala
plural
  • școli
  • școlile
genitiv-dativ singular
  • școli
  • școlii
plural
  • școli
  • școlilor
vocativ singular
plural
Intrare: școală lingvistică
școală lingvistică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școală lingvistică
  • școala lingvistică
plural
  • școli lingvistice
  • școlile lingvistice
genitiv-dativ singular
  • școli lingvistice
  • școlii lingvistice
plural
  • școli lingvistice
  • școlilor lingvistice
vocativ singular
plural

școală

  • 1. Instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • A fost și el muncitor ca și mine... A făcut școala greu!... s-a ridicat. BARANGA, I. 194.
      surse: DLRLC
    • Îl deteră pe la școli și filozofi. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Și ce chilie durată ș-a făcut în poarta bisericii, pentru școală. CREANGĂ, A.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Activitate legată de această instituție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învățământ învățătură
    • 1.2. Școală profesională = școală care pregătește muncitori calificați din absolvenți ai cursului elementar, într-o perioadă de școlarizare de doi sau trei ani.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai încolo. venea primăria cu o ogradă mare, apoi, pe stînga, școala. REBREANU, R. I 93.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toată școala a luat parte la concurs.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Folclorul este o școală la care înveți să-ți adîncești dragostea de țară. BENIUC, P. 8.
      surse: DLRLC
    • Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Învățătură, experiență dobândită pe această cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. figurat Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ridicîndu-se în fața școlii declamatorii a lui Aristia și Caragiale... preconizează o artă simplă și o dicțiune naturală. SADOVEANU, E. 71.
      surse: DLRLC
    • Alegerea acestor elemente a fost opera școlii critice moldovenești. IBRĂILEANU, SP. CR. 20.
      surse: DLRLC
    • Socotim că literatura romînă se împarte astăzi în două școli. RUSSO, O. 62.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A face școală = a avea un număr de adepți.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: