16 definiții pentru șapcă

ȘÁPCĂ, șepci, s. f. Acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semne distinctive corespunzătoare. – Din bg., rus. šapka „căciulă”.

ȘAPCĂ, șepci, s. f. Acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupației. – Din bg., rus. šapka „căciulă”.

ȘÁPCĂ, șepci, s. f. Acoperămînt de cap, cu fundul rotund și cu cozoroc în față, făcut din pînză, piele sau postav (conform unui anumit model, obligator pentru militari, elevi și anumiți funcționari sau muncitori). S-au dus, după sfatul hangiului, la o canțelarie, unde au găsit un slujbaș cu șapcă. SADOVEANU, B. 155. L-am văzut... purtînd pinteni și șapcă cu roșu. NEGRUZZI, S. I 70. Bădița cu șapcă neagră Iese-n cale și mă-ntreabă: Fostu-i-am vreodată dragă? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44.

șápcă s. f., g.-d. art. șépcii; pl. șepci

ȘÁPCĂ s. chipiu. (~ de ceferist.)

ȘÁPCĂ s. v. căciulă.

șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka.Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban).

ȘÁPCĂ șepci f. Acoperământ pentru cap cu calota plată, prevăzut cu cozoroc și purtat, mai ales, de bărbați. [G.-D. șepcii] /<rus. șapka, ung. sapka

șapcă f. un fel de acoperemânt al capului. [Rus. ȘAPKA].

șápcă f., pl. șăpcĭ. În Munt. șepcĭ (rus. bg. šapka, șapcă, d. vsl. šapŭka, glugă, care e rudă cu fr. chape și cape [lat. pop. cappa], glugă, și cu chapeau, capelă; ung. sapka, csapka, sipka, turc. șapka. V. capelă, capișon, capot, ceapcă, ceapsă, chepeneag, chipiŭ, scap). Un fel de chipiŭ turtit așa cum poartă ofițeriĭ de marină, ofițeriĭ germanĭ, englezeștĭ, americanĭ, ruseștĭ, bulgăreștĭ, ĭar azĭ și ceĭ româneștĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

șápcă s. f., g.-d. art. șépcii; pl. șepci

ȘAPCĂ s. chipiu. (~ de ceferist.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Șapcă, Radu (sec. 19), preot român, participant la revoluția de la 1848 din Țara Românească. Membru al guvernului provizoriu ales de Adunarea populară de la Izlaz, jud. Romanați.

șepcile roșii expr. denumirea tradițională a echipei de fotbal Universitatea Cluj-Napoca.

Intrare: șapcă
substantiv feminin (F79)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șapcă
  • șapca
plural
  • șepci
  • șepcile
genitiv-dativ singular
  • șepci
  • șepcii
plural
  • șepci
  • șepcilor
vocativ singular
plural

șapcă

  • 1. Acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semne distinctive corespunzătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chipiu căciulă diminutive: șepcuță 3 exemple
    exemple
    • S-au dus, după sfatul hangiului, la o canțelarie, unde au găsit un slujbaș cu șapcă. SADOVEANU, B. 155.
      surse: DLRLC
    • L-am văzut... purtînd pinteni și șapcă cu roșu. NEGRUZZI, S. I 70.
      surse: DLRLC
    • Bădița cu șapcă neagră Iese-n cale și mă-ntreabă: Fostu-i-am vreodată dragă? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44.
      surse: DLRLC

etimologie: