ȘANTIER, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

șantier sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 8 / P: ~ti-er / V: (reg) șănțir / Pl: ~e / E: fr chantier] 1 Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, o șosea etc., împreună cu materialele și utilajele folosite în acest scop. 2 (Îs) ~ naval Întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, amplasată pe malul unei ape navigabile. 3 (Pan; fig; urmat de determinări care indică domeniul) Activitate. 4 (Sil) Depozit de lemne. 5 (Îla) Pe (sau în) ~ În curs de elaborare.

ȘANTIER, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

ȘANTIER, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește o clădire, un pod, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare construcției. Nu m-a-ntrecut nici-unul pe șantier Și spun de mine: Aista-i cel mai bun brigadier. VINTILĂ, O. 41. Oltul ajunge un rîu lung de o sută de kilometri, valea lui capătă înfățișarea unui măreț șantier. BOGZA, C. O. 176. Ce vrei să aflu de la tine?... Că te vei duce de aici la fabrică sau pe șantier. SEBASTIAN, T. 169.

ȘANTIER s.n. 1. Loc pe care se construiește o clădire etc. și unde sunt amplasate instalațiile necesare executării acestei construcții. 2. (Fig.) Perioadă de efectuare a unei creații literare, artistice etc. [Pron. -ti-er. / < fr. chantier].

ȘANTIER s. n. 1. loc pe care se construiește o clădire, un obiectiv industrial etc. și unde sunt amplasate instalațiile necesare executării acestei construcții. 2. întreprindere unde se construiesc și se repară nave. 3. (fig.) perioadă de efectuare a unei munci de creație literară, artistică și științifică. (< fr. chantier)

ȘANTIER ~e n. Teren pe care se desfășoară construcția (sau reparația) unui obiectiv, împreună cu instalațiile și materialele necesare. ~ naval. [Sil. -ti-er] /<fr. chantier

șantier n. locul unde se construesc corăbii: Turnu-Severin posedă un șantier naval (= fr. chantier).

*șantiér n., pl. e (fr. chantier, d. lat. conterius, cal jugănit, proptea; it. cantiere. V. catîr). Locu unde se construĭesc corăbiĭ: șantieru dela Turnu Severin.

șănțir sn vz șantier

oraș-șantier s. n. Oraș în care se construiește intens ◊ „Orașul-șantier [...] trăiește durata cu o intensitate a muncii [...]” Sc. 4 X 70 p. 1. ◊ „Cehu-Silvaniei, un oraș-șantier.” R.l. 6 II 79 p. 5 (din oraș + șantier)

șantier-școală s. n. Șantier unde lucrează elevi/studenți ◊ „La Pietroasele, în județul Buzău, s-au deschis două noi șantiere arheologice: Gruiu-Dării, șantier-școală, unde lucrează studenți ai Facultății de istorie de la Universitatea București [...]” R.l. 22 VII 75 p. 5 (din șantier + școală)

șantier (desp. -ti-er) s. n., pl. șantiere

șantier (-ti-er) s. n., pl. șantiere

șantier s. n. (sil. -ti-er), pl. șantiere

șantier.

ȘANTIER s. bina.

ȘANTIER s. bina.

șantier (șantiere), s. n. – 1. Fabrică, loc de muncă. – 2. Loc de contrucție a navelor. Fr. chantier.

șantier deschis expr. (intl.) interogatoriu cu întrebări încrucișate.