7 definiții pentru șanfren


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

șanfren sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: fr chanfrein] (Teh) Tăietură oblică a muchiilor unei piese de metal.

ȘANFRÉN s.n. Suprafață oblică obținută prin șanfrenare; teșitură. [< fr. chanfrein].

ȘANFRÉN s. n. tăietură oblică obținută prin șanfrenare. (< fr. chanfrein)

ȘANFRÉN n. Suprafața oblică a unei piese, obținută prin teșire. /<fr. chanfrein


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

Intrare: șanfren
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șanfren
  • șanfrenul
  • șanfrenu‑
plural
  • șanfrenuri
  • șanfrenurile
genitiv-dativ singular
  • șanfren
  • șanfrenului
plural
  • șanfrenuri
  • șanfrenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șanfren

  • 1. tehnică Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: teșitură

etimologie: