opțiuni
  • info
2 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

ȘAMOTA, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

șamota vt [At: DL / Pzi: ~tez / E: șamotă] (Ind) 1 (C. i. argilă) A transforma în șamotă (1). 2 (C. i. sobe, cuptoare etc.) A căptuși cu șamotă (2).

ȘAMOTA, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă

ȘAMOTA, șamotes, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă.

ȘAMOTA vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren].

ȘAMOTA vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)

A ȘAMOTA ~ez tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă

ȘAMOT s. n. v. șamotă.

ȘAMOT s. n. v. șamotă.

ȘAMOT s. n. v. șamotă.

ȘAMOTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamot s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

ȘAMOTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamot s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

șamot sn vz șamotă

șamotă sf [At: MACAROVICI, CH. 357 / V: (rar) ~mot sn / Pl: ~te / E: fr chamotte, ger Schamotte] (Ind) 1 Material refractar care se obține prin măcinarea argilei arse și care se folosește la prepararea cărămizilor și a altor produse refractare. 2 (Pex) Cărămidă din șamotă (1).

ȘAMOTĂ s. f. Argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; cărămidă refractară preparată din astfel de argilă. – Variantă: șamot s. n.

ȘAMOT s.n. v. șamotă.

ȘAMOTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte].

ȘAMOTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)

ȘAMOTĂ ~e f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cărămidă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte

Ortografice DOOM

șamota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șamotez, 3 șamotează; conj. prez. 1 sg. să șamotez, 3 să șamoteze

șamota (a ~) vb., ind. prez. 3 șamotează

șamota vb., ind. prez. 1 sg. șamotez, 3 sg. și pl. șamotează

șamotă s. f., g.-d. art. șamotei; pl. șamote

șamotă s. f., g.-d. art. șamotei; pl. șamote

șamotă s. f., pl. șamote

șamotă

Intrare: șamota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șamota
  • șamotare
  • șamotat
  • șamotatu‑
  • șamotând
  • șamotându‑
 singular plural
  • șamotează
  • șamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șamotez
 (să)
  • șamotez
  • șamotam
  • șamotai
  • șamotasem
a II-a (tu)
  • șamotezi
 (să)
  • șamotezi
  • șamotai
  • șamotași
  • șamotaseși
a III-a (el, ea)
  • șamotează
 (să)
  • șamoteze
  • șamota
  • șamotă
  • șamotase
plural I (noi)
  • șamotăm
 (să)
  • șamotăm
  • șamotam
  • șamotarăm
  • șamotaserăm
  • șamotasem
a II-a (voi)
  • șamotați
 (să)
  • șamotați
  • șamotați
  • șamotarăți
  • șamotaserăți
  • șamotaseți
a III-a (ei, ele)
  • șamotează
 (să)
  • șamoteze
  • șamotau
  • șamotară
  • șamotaseră
Intrare: șamotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamotă
  • șamota
plural
  • șamote
  • șamotele
genitiv-dativ singular
  • șamote
  • șamotei
plural
  • șamote
  • șamotelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamot
  • șamotul
  • șamotu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șamot
  • șamotului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șamota, șamotezverb

  • 1. A căptuși un cuptor cu șamotă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A transforma argila în șamotă. MDN '00
etimologie:

șamotă, șamotesubstantiv feminin

  • 1. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.