9 definiții pentru înzeci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, mai mult; p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

înzeci vtr [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: în- + zece] 1-4 A (se) face de zece ori (mai mare sau) mai numeros. 5-6 (Pex) A (se) mări mult.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.

A ÎNZECÍ ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece

A SE ÎNZECÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece

înzecésc v. tr. Fac de zece orĭ maĭ mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzecí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzeceá; conj. prez. 3 înzeceáscă

înzecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. și pl. înzeceáscă

Intrare: înzeci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzecire
  • ‑nzecire
  • înzecit
  • ‑nzecit
  • înzecitu‑
  • ‑nzecitu‑
  • înzecind
  • ‑nzecind
  • înzecindu‑
  • ‑nzecindu‑
singular plural
  • înzecește
  • ‑nzecește
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzecesc
  • ‑nzecesc
(să)
  • înzecesc
  • ‑nzecesc
  • înzeceam
  • ‑nzeceam
  • înzecii
  • ‑nzecii
  • înzecisem
  • ‑nzecisem
a II-a (tu)
  • înzecești
  • ‑nzecești
(să)
  • înzecești
  • ‑nzecești
  • înzeceai
  • ‑nzeceai
  • înzeciși
  • ‑nzeciși
  • înzeciseși
  • ‑nzeciseși
a III-a (el, ea)
  • înzecește
  • ‑nzecește
(să)
  • înzecească
  • ‑nzecească
  • înzecea
  • ‑nzecea
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzecise
  • ‑nzecise
plural I (noi)
  • înzecim
  • ‑nzecim
(să)
  • înzecim
  • ‑nzecim
  • înzeceam
  • ‑nzeceam
  • înzecirăm
  • ‑nzecirăm
  • înzeciserăm
  • ‑nzeciserăm
  • înzecisem
  • ‑nzecisem
a II-a (voi)
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
(să)
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
  • înzeceați
  • ‑nzeceați
  • înzecirăți
  • ‑nzecirăți
  • înzeciserăți
  • ‑nzeciserăți
  • înzeciseți
  • ‑nzeciseți
a III-a (ei, ele)
  • înzecesc
  • ‑nzecesc
(să)
  • înzecească
  • ‑nzecească
  • înzeceau
  • ‑nzeceau
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzeciseră
  • ‑nzeciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzeci înzecire înzecit

  • 1. A face sau a deveni de zece ori mai mare.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267.
      surse: DLRLC
    • Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243.
      surse: DLRLC
    • Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + zece
    surse: DEX '09 NODEX