2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învrăjmășire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) vrăjmășire / Pl: ~ri / E: învrăjmăși] 1 Nutrire a unor gânduri ostile față de cineva. 2 Manifestare a dușmăniei față de cineva. 3 Dorire a răului cuiva. 4 Provocare a unui rău cuiva, prin prezentarea ostilă în fața altora. 5 Învrăjbire (3).

ÎNVRĂJMĂȘÍ, învrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) învrăjbi. – În + vrăjmaș.

ÎNVRĂJMĂȘÍ, învrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) învrăjbi. – În + vrăjmaș.

învrăjmăși [At: PRAV. MUNT, ap. CADE / Pzi: esc / E: în- + vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea gânduri ostile față de cineva. 2 vt A se arăta dușman față de cineva. 3 vt A dori răul cuiva. 4-5 vtr A (se) învrăjbi (1-2). 6 vt (Nob) A face cuiva rău, prezentându-l în mod ostil în fața altora.

A SE ÎNVRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) A SE VRĂJMĂȘI. 2) A fi cuprins de vrăjmășie; a deveni rău; a se înrăi. /în + vrăjmaș

A ÎNVRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învrăjmășească. /în + vrajmaș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învrăjmășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășésc, imperf. 3 sg. învrăjmășeá; conj. prez. 3 învrăjmășeáscă

învrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășésc, imperf. 3 sg. învrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învrăjmășeáscă

învrăjmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învrăjmășíre s.f. (pop.) dușmănire, învrăjbire, animozitate, vrajbă.

Intrare: învrăjmășire
învrăjmășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învrăjmășire
  • ‑nvrăjmășire
  • învrăjmășirea
  • ‑nvrăjmășirea
plural
  • învrăjmășiri
  • ‑nvrăjmășiri
  • învrăjmășirile
  • ‑nvrăjmășirile
genitiv-dativ singular
  • învrăjmășiri
  • ‑nvrăjmășiri
  • învrăjmășirii
  • ‑nvrăjmășirii
plural
  • învrăjmășiri
  • ‑nvrăjmășiri
  • învrăjmășirilor
  • ‑nvrăjmășirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învrăjmăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învrăjmăși
  • ‑nvrăjmăși
  • învrăjmășire
  • ‑nvrăjmășire
  • învrăjmășit
  • ‑nvrăjmășit
  • învrăjmășitu‑
  • ‑nvrăjmășitu‑
  • învrăjmășind
  • ‑nvrăjmășind
  • învrăjmășindu‑
  • ‑nvrăjmășindu‑
singular plural
  • învrăjmășește
  • ‑nvrăjmășește
  • învrăjmășiți
  • ‑nvrăjmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învrăjmășesc
  • ‑nvrăjmășesc
(să)
  • învrăjmășesc
  • ‑nvrăjmășesc
  • învrăjmășeam
  • ‑nvrăjmășeam
  • învrăjmășii
  • ‑nvrăjmășii
  • învrăjmășisem
  • ‑nvrăjmășisem
a II-a (tu)
  • învrăjmășești
  • ‑nvrăjmășești
(să)
  • învrăjmășești
  • ‑nvrăjmășești
  • învrăjmășeai
  • ‑nvrăjmășeai
  • învrăjmășiși
  • ‑nvrăjmășiși
  • învrăjmășiseși
  • ‑nvrăjmășiseși
a III-a (el, ea)
  • învrăjmășește
  • ‑nvrăjmășește
(să)
  • învrăjmășească
  • ‑nvrăjmășească
  • învrăjmășea
  • ‑nvrăjmășea
  • învrăjmăși
  • ‑nvrăjmăși
  • învrăjmășise
  • ‑nvrăjmășise
plural I (noi)
  • învrăjmășim
  • ‑nvrăjmășim
(să)
  • învrăjmășim
  • ‑nvrăjmășim
  • învrăjmășeam
  • ‑nvrăjmășeam
  • învrăjmășirăm
  • ‑nvrăjmășirăm
  • învrăjmășiserăm
  • ‑nvrăjmășiserăm
  • învrăjmășisem
  • ‑nvrăjmășisem
a II-a (voi)
  • învrăjmășiți
  • ‑nvrăjmășiți
(să)
  • învrăjmășiți
  • ‑nvrăjmășiți
  • învrăjmășeați
  • ‑nvrăjmășeați
  • învrăjmășirăți
  • ‑nvrăjmășirăți
  • învrăjmășiserăți
  • ‑nvrăjmășiserăți
  • învrăjmășiseți
  • ‑nvrăjmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • învrăjmășesc
  • ‑nvrăjmășesc
(să)
  • învrăjmășească
  • ‑nvrăjmășească
  • învrăjmășeau
  • ‑nvrăjmășeau
  • învrăjmăși
  • ‑nvrăjmăși
  • învrăjmășiseră
  • ‑nvrăjmășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învrăjmăși învrăjmășire învrăjmășit

etimologie:

  • În + vrăjmaș
    surse: DEX '09 DEX '98